Herman A. Van Rompuy nascut in 31 octombrie in Etterbek , politician flamand , actual premier al Guvernului Regatului Belgia, a fost desemnat, in 19 noiembrie 2009, in urma Tratatului de la Lisabona in functia de presedinte al Consiliului Uniunii Europene.
Cu alte cuvinte, este presedinte peste propriul sau rege !
7 comentarii:
Era si mai interesant articolul daca ati fi mentionat activitatea intensa a noului presedinte in cadrul Clubului Bilderberg.
Weekend placut si plin de-ntelepciune va doresc, domnule Vasarin!
Infine, ceva constructiv.
Erati un semn de intrebare pentru mine, si ati venit acum in intampinarea temerilor mele : traiesc sub imperiul "teoriei conspiratiei"; am in biblioteca carti numeroase despre bilderbergeri. Ii voi creiona si acest aspect al biografiei primului presedinte al Europei Unite. Multumesc.
Nu stiu cat sau ce cunoasteti despre acest aspect, domnule Vasarin, insa la inceputurile democratiei, in Grecia antica, diferendele opiniilor ii uneau pe cetateni, polemica era vazuta ca ceea ce ar trebui sa fie, respectiv un factor de progres. Mai tarziu, cand stratificarea sociala a devenit evidenta economic, a inceput s-apara sensul peiorativ in termenul polemic si odata cu el, declinul. Cum spuneam in trecut: dezbaterea oricaror teme trebuie facuta pe baze rationale si cu argumente, nicidecum sentimentale.
Personal nu manifest afinitati cu teoriile conspirationiste, insa asta nu ma-mpiedica sa-mi pun cateva intrebari, cum ar fi: de ce conducera Europei se naste sub auspiciile ocultei organizatii? Spre ce ne indreptam? Care va fi urmatoarea forma de guvernamant a popoatelor? In ce sau cum se va transforma actuala societate?
Democratia din Grecia Antica se referea la dreptul unui numar neglijabil de cetateni de a se exprima in Agora.Xantipa, nevasta lui Socrate, se pronunta acasa.E drept ca o facea viguros, caci era rea de clanta. Nici Socrate nu a fost prea fericit cu tipul acela de manifestare a vointei demosului.Lua si suturi in dos, pe-acolo, prin "agora", de-i zburau din mana, branza si smochinele.Ceea ce nu-i o tragedie, daca mi se intampla si mie.Dar imi aduc aminte si de cana de cucuta.Cel putin in Romania, asta ar urma.Sunt convins.De aici, "eroul " meu, reformatorul.Caci faptul ca sunt impostori, si ca ma pagubesc, inca nu ma omoara.Si daca ar fi vorba, doar despre mine, e iminent si punctul final.Dar sunt "pe lista neagra" toti opozantii.
Pamfletele nu s-au facut niciodata pe alte criterii decat cele ale autorului.Si ceea ce scriu eu, este o extensie a "Tiganiadei", dar nefiind dotat pentru a scrie o epopee, scriu o suita de "pamflete prajite in zoft de boase". Acestea nu sunt corecte sau incorecte, ci bune sau rele.Mie imi plac, altii le citesc, unii nu le gusta, si daca nu citesc ca obligatie de serviciu, este pacat sa se enerveze citind ceva urat, si considerand ca este vorba de o analiza, nu despre bascalie, fie ea, si marlaneasca, in maniera celei a vremelnicului erou. Nu din polemica se nasc pamfletele.Si le scriu cat timp exista subiecte si subiecti.
Nu sunt naiv, si inteleg ca urmeaza o noua postare denigratoare pe "Ratacit", care va fi ilustrativa pentru faptul ca nu "rataciti", ci mergeti la tinta. La razboi, ca la razboi, nu ma plang, dar cine dracu' bate razboi cu mine, persoana privata, om pasnic si scriitor?
Va invit sa-mi subliniati randurile denigratoare din postarea incriminata si promit sa-mi cer scuze in mod public pentru fiecare cuvintel.
O seara placuta, domnule Vasarin.
As fi bucuros sa am senzatia ca ma adresez unei persoane, dar ceva din mine ma alerteaza, si voi raspunde asa cum as face-o daca as fi interpelat de o institutie, fapt ce nu va mai fi, pana la urma, posibil, caci riscul sa se instaureze o dictatura nu mai este de luat in calcul. Nici nu se pune problema solicitarii de scuze, dar este neplacut sa vezi ca cineva e cu ochii, taman pe blogurile tale, pe care le ia la purecat. Eu nu doresc nici polemici, nici schimb de amabilitati, cu nimeni. Sunt in spatiul virtual,si nu va pot opri sa ma interpelati.Pot doar sa va rog din nou sa ma lasati in pace.Nu am cum sa ma apar.Cand incepeti cu comentariile, este un semn ca urmeaza sa ma spurcati. Asa apreciez, desigur, subiectiv, postarile dvs. despre Vasarin.Eu pe blogul dumneavoastra nu voi intra nici daca veti scrie ca nu sunt doctorul Vasvari, ci doctorul Mengele. Iar pamflete voi scrie pana la moarte, ceea ce calendaristic, poate sa insemne si noiembrie 2010, cu putin noroc. Nu va cunosc, si nutresc speranta sa mai "rataciti" si pe alte bloguri decat ale mele.Scuze,dar cred ca, in ciuda limbajului suburban al pamfletelor, adecvat timpului si eroilor, sunt un om civilizat.Nu ma sui decat in capul persoanelor publice, si recunosc ca blogul va permite sa va suiti in capul meu. Succes ! Vreau sa credeti ca si copiilor mei, ingineri, si sotiei, amantelor, prietenilor etc. le-a devenit indiferent articolul in care faceti papara din cartea mea de pamflete. Va fi un tiraj mic, care nu va aduce nici laude nici critici. Va salut.
Trimiteţi un comentariu