Prima lalea a Lemuriei, a inflorit, si chiar mai multe. Vin ploile - acesta este si titlul unui roman de Louis Blomfield - dar pot veni linistite, caci mi-am facut rezerve de vreme frumoasa, in memorie, si le voi "consuma" in zilele urate, precum isi consuma harciogul, granele depozitate, iarna. De fapt, zile urate cu adevarat, nu exista. Doar noi putem fi urati sau macar uraciosi, cand uitam sa fim copii, iar un ecou al muntelui ne poate da falsa perceptie ca acesta ne ingana. Eu, ce sa ma fac?, sunt un ludic, si ador joaca. Dar promit sa nu ma joc decat cu cei care mai stiu sa redevina copii.
*
In curand, va fi plin de lalele in Lemuria. Le veti vedea, cei care veniti pe-aici, mai ales pe blogurile "Spectra" si " Arcadia".
* * *
8 comentarii:
E superba :)
Splendid!
Ce frumoasa-i primavara....Asteptam nerabdatori toata joaca lalelelor...
Eu o sa revin cu simfonia cameliilor curand!
Tututor ne place sa ne jucam....si e asa de bine!
Frumos!!! asteptam sa se deschida si restul!
Avem in Lemuria oceane de lalele. Le astept si eu nerabdator Lorena.Ieri am vazut-o pe mama Lorenei Mici, si m-am gandit la tine.
Portocalii dvs. Ana, ma fac sa ma simt ca pesrsonaj in romanul "Printre portocali" de Blasco-Ibanez. Astept cameliile pe blogul lui Tartoras.
Faptul ca am devenit ludic, dupa o viata de sobrietate excesiva, ma ingrijoreaza. Cred ca incep sa dau in "mintea copiilor". Blogul este de vina. Nu vad omul matur in interlocutorul virtual, ci copilul. Iar unii nu dau in mintea copiilor, cum e si firesc, iar cu ei, o dau in bara. Sunt placut surprins ca dvs. ma accepati asa cum ma prezint pe blogurile mele, Ana.
Olga, tu le vei vedea la fata locului, daca vei dori.
Foarte frumos...imi plac lalelele dar din pacate nu avem in gradina...
Magda, iti trimit la toamna bulbi de lalele, care sa perpetueze in Oltenia farmecul primaverilor Lemuriei. Acum, e deja prea tarziu, cacxi e vremea infloririi.Dar le vei vedea aici, pe blogurile mele.
Trimiteţi un comentariu