Zilele obisnuite de lucru mi-ai placut cel mai mult, desi am avut perioade indelungate, cand am lucrat de dimineata pana seara. Am fost, ani de zile, si medic la tara, si am facut naveta la 54 km. departare de casa. In zilele de iarna, mergeam si veneam pe intuneric. Vreme de 15 ani, am fost profesor, pe langa activitatea de medic, si in ultimii douazeci de ani, am avut neintrerupt cate doua slujbe. Si, cu tot programul incarcat, cumparam carti in fiecare zi, si citeam zilnic, mai ales noaptea. Eram multumit de viata care mi se intindea nesfarsita inaintea ochilor. Credeam ca nu va ramane necitita nici o carte cumparata, dar deodata, m-am trezit cu o biblioteca ce poate fi citita in zece vieti, si mi-am zis ca ma voi reincarna de zece ori in Babel, ca sa le citesc pe toate.Viata era ceva sigur, placut si fermecator, si nu acest gol plin de angoase care se dovedeste azi, a fi, adevarata sa substanta.
*
Mai bine de zece ani, nu mi-am luat concediu.Eram unicul patolog pe judet, si tot mie mi-ar fi ramas de citit biopsiile dupa concediu.Dar totusi eram fericit, caci in fiecare zi aveam, pe langa munca si partea de libertate plina de bucuriile din familie, si fiecare zi era, pentru mine, incarcata de evenimente si surprize, ca un roman. Apoi, trei frati ai mei au murit unul dupa altul, in 2004, 2006 si 2008, iar eu m-am imbolnavit grav si orizontul vietii mi s-a ingustat.De anul trecut, mi-am gasit refugiul pe Blogger, unde, au aparut pentru mine, unele si disparand, in timp, ca un fum, intruchipari virtuale. Altele, ramanand insa mai vii si mai reale, decat lumea cea aievea.
*
Ma aflu in ultima zi a concediului pe 2010, viu, amagit, dezamagit. Nu am gasit comorile sultanilor preadamici, si ma reintorc, asadar, la Histopatologie, pentru a trudi pentru painea cea de toate zilele a familiei.
De-acum, am de facut aceeasi munca, la o leafa scazuta cu 25 %, ceea ce inseamna trei luni de munca silnica pe an. Casa noastra este costisitoare, asa ca imi mai iau un serviciu, asa bolnav cum sunt. Adio, concediu !
Adio, adio, adio ... Viata este amara si dulce ...
4 comentarii:
Imi cer scuze, acum inteleg de ce tristetea te stapaneste. Cum ai rezistat zece ani fara concediu?
Nu puteam lasa un judet intreg fara diagnostice histopatologice. Si pe urma, tot eu as fi lucrat mai mult dupa concediu. Aveam zilnic munca si bucuriile, si sanatatea si tineretea.Acum sunt bolnav.
imi pare foarte rau de intreruperea unor zile in care ati renascut si ati lasat artistul sa conduca.
maine sper sa ajung in lemuria.
Tocmai tu esti salvatorul meu, caci venirea ta in acest serviciu mi-a deschis cale catre concediile care, trecand, imi aduc, iata, si suferinta.Adica, au si partea lor de rau.Dar, pana luni, mai este timp, fie sa gasesc comoara, fie sa fiu inaltat, in trup, la ceruri, precum Ilie. Asadar, sa scap.
Trimiteţi un comentariu