Rafael Sanchez Ferlosio - "Raul Jarama"

"Cum statea culcata, vedea celalalt mal, campul gol din spatele acestuia si apele intunecate peste care noaptea crestea si avansa invadand pamantul, cucerind inaltimile tufa cu tufa,pana cand le invalui cu totul. Un intuneric cenusiu, sfios si felin care pandea sa apuce pamantul ca o lighioana. In aer plutea o tainica primejdie de gheare, de labe si de dinti ascutiti. Era o noapte olfactiva, vorace si sangeroasa, ce umplea de groaza vizuinile materne lipsite de aparare."

Jean Raspail - Cine isi aminteste de oameni

"S-au scurs cinci mii de ani si el nu a facut nimic. Asa a fost sa fie. El este Lafko, fiul lui Taw, fiul lui Lafko. Cu el, in aceeasi barca si sub acelasi tchelou, Wauda, femeia lui, si Yannoek, Yerfa si micul Tonko, Tsefalok si Kostora, si alti cativa... Sezand chirciti pe calcaie, razuiesc oase de balena pentru a obtine din ele aceleasi harpoane, scobesc aceleasi trunchiuri de fag pentru a-si mesteri aceleasi barci si canta mereu aceleasi cantece pe aceeasi nota unica si continua, cantecele vietii, cel al sobolanului, al paianjenului, al focii care mugeste pe stanci sau ale lui Palpal, papagalul, si, totodata cantecul mortii : AKWAL ASWAL YERFALAY, cantecul lumii ... Nimic nu s-a schimbat... Lafko, fiul lui Taw, fiul lui Lafko ... DAR TIMPUL CARE SE SCURGE ACUM II ESTE MASURAT. El nu banuieste existenta altor oameni.Este incapabil sa-si imagineze ca dincolo de locul de unde rasare soarele, de cealalta parte a unui desert lichid tumultos si cenusiu, care, lui nu-i spune nimic, VEGHEAZA IN TURNUL LUI UN STRAIN, in fata valurilor oceanului, care a inteles ca granitele universului nu se sfarsesc acolo unde apune soarele."

George Calinescu - Vera

Inca un an din timpul
Ce harazit mi-e parca
Plutiti spre viitor
Suiti in a mea barca
Si par de-a pururi tanar
Desi la par carunt
Caci a lui Cronos coasa
Stiu iscusit sa-nfrunt.
Vijelios la fire
Cu sufletul curat
V-am fost de-atatea ori
Supus si imparat.
Nu am lasat ca vorba
Vicleana sa ma-mbete
Pe cel inselator
L-am spintecat cu sete.

(...)

Iar Vera care-acum
Mania mea n-o gusta
Plangand cu-amaraciune
In a ei veche fusta
Cand o va regasi
Pe fundul vreunui scrin
Ma va gasi suav
Si de blandete plin.
Va zice : "Unde-i el
Cu tunet sa ma certe
Si-apoi ca dupa ploaie
Sa rada si sa ierte?"

Ovidiu - "ponticele"

I-a fost dat Tomisului sa-l adaposteasca pe marele poet latin Ovidiu, intr-o epoca prea plina de razboaie, de neliniste si de restrisiste.Cununa de laur ii cazuse de pe frunte, poetului "Iubirilor" "Metemorfozelor", odata cu dizgratia imparateasca. Ajuns in Scitia Minor, pe tarmul bantuit de vanturi, geruri si de barbarii salbatici, al Pontului Euxin, delicatul poet al Romei avea sa se cutremure. Nu era pe potriva naturii si oamenilor aspri ai locului, el poetul rasfatat de viata, pana atunci.

Zilele sunt cumplite si geroase, vanturile matura tarmul golas iar peste zidurile cetatii, trec navalitorii barbari. Nu mai e demult liniste-n cetate. Poetul scrie la lumina slaba a opaitelor, la focul slab, infrigurat si bolnav. Trec anii si imparatul ramane neanduplecat. Si-n locul poeziilor de dragoste, strabatute de eleganta, de gratie usoara, iau calea spre Roma infriguratele strigate de durere din "Ponticele" si "Tristele".

(Florenta Albu)

Femeia aceasta era a mea in exemplar unic (Marin Preda)

"Simteam ca femeia aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii, peste toate devenirile, amandoi, si aveam sa pierim la fel, amandoi. Eram ca intr-o zi imensa si intamplarile astea mici, amanunte pana la fractii de impresie, erau printre cele mai importante in viata mea. Astazi, cand le scriu pe hartie, imi dau seama, iar si iar, ca tot ce povestesc nu are importanta decat pentru mine, si ca, nici nu are sens sa fie povestite. Pentru mine insa, care NU TRAIESC DECAT O SINGURA DATA IN DESFASURAREA LUMII, ele au insemnat mai mult decat razboaiele pentru cucerirea Chinei, decat sirurile de dinastii egiptene, decat ciocnirile de astrii, impreuna,caci singura existenta reala e aceea a constiintei. Si in organizarea si ierarhia constiintei mele, femeia mea era mai vie si mai reala decat stelele distrugator de uriase, al caror nume nu-l stiu."
(Marin Preda)

Un vis de iubire si o mare implinire pe acest pamant

"Ce doream eu de fapt de la ea? Bineanteles, sa ne cunoastem, adica sa incepem impreuna fascinanta excursie pe care apoi sa o transformam in expeditie, in eterna cautare a ceea ce e ascuns in noi insine, acel lucru miraculos care ne face sa visam, spre care aspiram inca de mici, mereu cu speranta ca il vom dobandi: la inceput o mare implinire pe acest pamant, o mare descoperire, o mare victorie care sa uimeasca lumea, apoi UN VIS DE IUBIRE care sa imvinga in noi ceea ce este greoi si efemer"

(Marin Preda)

Aspiratiile unui barbat in apreciera femeilor (marin Preda)

"Pentru o femeie, aspiratiile unui barbat sunt litera moarta atata timp cat ele nu devin un fapt social cert"

(Marin Preda)

Chipul femeii iubite in "Cel mai iubit dintre pamanteni"

"Invatasem ca adevaratul chip al femeii nu apare cand suntem indragostiti, ci, ca in basme,de asta data in sens invers,nu intr-o baba vrajita care ne cere un ajutor umil, zace o tanara si rapitoare printesa, ci intr-o printesa divina in frumusetea ei zace o cotoroanta urata si respingatoare."
(Marin Preda)

Ultima noapte de dragoste - Camil Petrescu

"O mare iubire e mai degraba un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti, greu la inceput, sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat, iti trebuieste prezenta ei zilnica. Inabusi in tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri. Toate planurile ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei. Vrei succese ca sa ai surasul ei."

Camil Petrescu - "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"

Viata este dascalul vietii - Unamuno

"Viata este singurul dascal al vietii. Nici un invatat de pe lume nu ti-o poate preda. Nu inveti sa traiesti decat traind.Fiecare om trebuie sa ia mereu de la capat ucenicia vietii.

(Miguel de Unamuno)