Leviathan : monstru biblic distrugator ... Iata romanul cu acest titlu, publicat in 1928 de Julien Green, odata cu aparitia altor carti celebre : "Amantul doamnei Chatterley" de Lawrence, "Cuceritorii " de Malraux, "Curier Sud" de Saint-Exupery. Autorul ne initiaza in saltul catre propriul pustiu interior, fiecare erou al sau fiindu-i , de fapt un alter-ego, pana la epuizarea tuturor potentialelor personalitatii sale, si cu o profunzime a viziunii ce sugereaza intalnirea cu arhetipul.
*
Avem aici o intalnire cu familia Grosgeorge. Doamna este o femeie care amenintata cu moartea de catre un barbat dezlantuit, ii spune : " Mai vedem noi. Nu ma tem de moarte". Eroii lui J.Green evolueaza sub forta constrangerilor destinului, faptele lor nu reprezinta alegeri libere, ele izbucnesc spontan din adancimile insondabile ale sufletului. Aici vointa nu are putere : personajul este captiv, nu in inima galaxiei, ci printre costrangerile vietii. Iar viata este o inchisoare. Izolati de lume, eroii nu traiesc, dar vegeteaza, doar exista in inactiunea lor si se mistuie teribil in propriul vid. Imi vine in minte aici un citat din Murakami "Viata este un loc plin de singuratate". Sigurul spatiu luminos in romanele lui J.Green este cel al copilariei : ea este o reflexie de lumini si naluciri din paradisul pierdut. Viata nu este pentru eroii lui Green miracolul care aduce bucuria de a fi. Dimpotriva, este pustiul de cenusa postapocaliptica din care exista o unica scapare : moartea.
*
De fapt, lucrurile stau altfel, viata e frumoasa, baieti !
*
Voiam sa citesc si sa postez ceva din" Leviatan" de Paul Auster. Dar nu am asezat cartea la locul ei, si este data disparuta in Babel. Si daca fu sa fie Leviathan, iata ca a fost Leviathan, chiar daca este monstrul altui autor. Am citit cartea dupa Marea Inundatie din ' 70. Romanul a aparut in 1968 in BPT, pe cand nu era inca de nasul meu. Curios, dar imi amintesc bine despre aceste personaje. Ce-mi ziceam atunci : ca eu voi fi un om fericit. Acum, cand vorbesc despre aceasta stare, ma exprim astfel : "fericita mea jale", nicidecum "jalnica mea fericire". Pe mine casa, familia, cartile, brazii si animalutele casei ma fac fericit. Cat se poate. Si chiar mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu