Femeia aceasta era a mea in exemplar unic (Marin Preda)

"Simteam ca femeia aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii, peste toate devenirile, amandoi, si aveam sa pierim la fel, amandoi. Eram ca intr-o zi imensa si intamplarile astea mici, amanunte pana la fractii de impresie, erau printre cele mai importante in viata mea. Astazi, cand le scriu pe hartie, imi dau seama, iar si iar, ca tot ce povestesc nu are importanta decat pentru mine, si ca, nici nu are sens sa fie povestite. Pentru mine insa, care NU TRAIESC DECAT O SINGURA DATA IN DESFASURAREA LUMII, ele au insemnat mai mult decat razboaiele pentru cucerirea Chinei, decat sirurile de dinastii egiptene, decat ciocnirile de astrii, impreuna,caci singura existenta reala e aceea a constiintei. Si in organizarea si ierarhia constiintei mele, femeia mea era mai vie si mai reala decat stelele distrugator de uriase, al caror nume nu-l stiu."
(Marin Preda)

Un vis de iubire si o mare implinire pe acest pamant

"Ce doream eu de fapt de la ea? Bineanteles, sa ne cunoastem, adica sa incepem impreuna fascinanta excursie pe care apoi sa o transformam in expeditie, in eterna cautare a ceea ce e ascuns in noi insine, acel lucru miraculos care ne face sa visam, spre care aspiram inca de mici, mereu cu speranta ca il vom dobandi: la inceput o mare implinire pe acest pamant, o mare descoperire, o mare victorie care sa uimeasca lumea, apoi UN VIS DE IUBIRE care sa imvinga in noi ceea ce este greoi si efemer"

(Marin Preda)

Aspiratiile unui barbat in apreciera femeilor (marin Preda)

"Pentru o femeie, aspiratiile unui barbat sunt litera moarta atata timp cat ele nu devin un fapt social cert"

(Marin Preda)

Chipul femeii iubite in "Cel mai iubit dintre pamanteni"

"Invatasem ca adevaratul chip al femeii nu apare cand suntem indragostiti, ci, ca in basme,de asta data in sens invers,nu intr-o baba vrajita care ne cere un ajutor umil, zace o tanara si rapitoare printesa, ci intr-o printesa divina in frumusetea ei zace o cotoroanta urata si respingatoare."
(Marin Preda)

Ultima noapte de dragoste - Camil Petrescu

"O mare iubire e mai degraba un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti, greu la inceput, sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat, iti trebuieste prezenta ei zilnica. Inabusi in tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri. Toate planurile ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei. Vrei succese ca sa ai surasul ei."

Camil Petrescu - "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"

Viata este dascalul vietii - Unamuno

"Viata este singurul dascal al vietii. Nici un invatat de pe lume nu ti-o poate preda. Nu inveti sa traiesti decat traind.Fiecare om trebuie sa ia mereu de la capat ucenicia vietii.

(Miguel de Unamuno)

Romanul GOLEM de Gustav Meirynk

Din "GOLEM" de Gustav Meyrink : "Mi sa intampla sa ascult casele in vis, nevazuta lor respiratie, si sa aflu, uimit, plin de teama, ca, sunt, de fapt, stapanele strazii. Le sta in putere sa-si instraineze viata, sentimentele si sa le soarba inapoi - ziua le imprumuta cui locuiesc in ele, si noaptea, le storc cu camata indarat. Daca insir in gand oamenii ciudati care stau in ele, aratari, fiinte fara consistenta - nenascute din pantece de mama - cu ganduri si fapte facute parca din bucati adunate la intamplare - atunci ma simt indreptatit sa cred ca visurile mele ascund adevaruri obscure, din care nu pastrez, cand sunt treaz, decat impresii, licariri de basm. Atunci invie in mine, pe nesimtite,legenda golemului-strigoi, omul artificial pe care, candva, aici in ghetto, un rabin cabalist l-a plamadit din elemente, chemandu-le la viata, la o existenta de robot fara minte, strecurandu-i intre dinti cuvantul cu putere magica. Si, dupa cum, golemul, in clipa in care i se lua din gura misterioasa silaba a vietii, incremenea ca un chip de lut , mi se parea ca si oamenii acestia, cu totii, s-ar prabusi pe loc fara viata, daca in creieri li s-ar stinge o idee oarecare, marunta, o aspiratie minora, sau un obicei fara noima, ASTEPTARI CETOASE, TINTITE IN GOL "

Jean Raspail - "Cine isi aminteste de oameni", citatul despre intalnirea dintre albi si Kaweskari

"Vocile lor le aude Lafko, vocea sondorilor, a observatorilor, inca inainte de a zari corabiile. A recunoscut vocea omului desi se credea singur pe pamant, fiindca de mii si mii de ani incoace, nimeni nu s-a mai aventurat pana aici. Ii trebuie o sfortare uriasa pentru a o admite dupa atatea secole de singuratate. Creierul il doare atat de tare, incat e nevoit sa lase rama o clipa, pentru a-si strange tamplele intre maini. Ceea ce era cu neputinta de cuprins cu mintea isi croiete drum lob cu lob, producand iremediabile deteriorari. Si este doar inceputul. Fiindca pe acsti oameni inca invizibili, care vorbesc intr-o limba necunoscuta, si-i imagineaza dupa propriul lui chip, intr-o barca asemanatoare, la nivelul apei, vaslind de-a lungul tarmului. Nu cunoaste alt fel de om. Memoria lui amuteste in acest punct.Chiar si indepartatii chonos, de la nord de golful Penas, care au fost ultimii sai dusmani la sfarsitul marelui mars, semanau leit kaweskarilor si construiau aceleasi barci. Or, ce vede el, Lafko, de dupa micul cap care ascunde stramtoarea?
O BARCA, SIGUR, DAR MONSTRUOASA ! "

Jean Raspail - "Cine isi aminteste de oameni?"

Jose Carlos Somoza- Clara si penumbra

'' In pesteri se picta numai ceea ce se dorea sa se sacrifice.. Arta egiptenilor era funerara.. Totul era dedicat mortii.. Artistul spune: te-am creat ca sa te vanez si ca sa te distrug, iar sensul creatiei consta in sacrificul tau final.. Caci nu supravietuieste decat arta care a murit.. Daca figurile mor, operele raman..''

Orasul mortii printre orasele invizile - Italo Calvino

"Si eu mi-am inchipuit un model de oras din care le deduc pe toate celelalte, i-a raspuns Marco lui Kubilai-han. E un oras facut doar din exceptii, oprelisti, contradictii, incongruente si contrasensuri. Daca un astfel de oras e cat se poate de improbabil, scazand numarul de elemente anormale, cresc probabilitatile ca orasul sa existe intr-adevar. E de ajuns, prin urmare, sa sustrag exceptii modelului meu si, in orice ordine as proceda voi ajunge sa ma gasesc in fata unuia din orasele care exista, tot ca o exceptie. Dar nu-mi pot impinge operatia peste o anumita limita.As obtine orase prea verosimile ca sa fie adevarate."