luni, 28 decembrie 2009

John Maxwell Coetzee - "Viata si vremurile lui Michael K."


Dupa ce-am vorbit despre nobeliati de carton, vine vremea sa reamintesc de Premiul Nobel pentru Literatura primit de Orhan Pamuk in 2006, si sa enumar cele cinci romane - toate stralucite - pe care le-am citit de acest autor, mentionandu-le in ordinea valorica, dupa criteriile mele subiective : "Ma numeasc Rosu", "Cartea neagra", "Zapada", " Fortareata alba", "Viata cea noua".

* * *

Descopar acum, citind romanul "Viata si vremurile lui Michael K", un nou nobeliat pe merit, in anul 2003, in persoana romancierului John Maxwell Coetzee.
O femeie de culoare, care avusese deja trei copii, cu barbati diferiti, despre a caror soarta, aflam doar ca al treilea, a murit dupa nastere, are un al patatrulea copil, cu buza de iepure.
Despre tata nu se vorbeste.
Femeia este menajera, si poarta copilul cu ea, pe la casele unde trudeste, apoi, de la varsta scolara il da la casa de copii, iar Michael devine gradinar in Cape Town.
In tara este razboi civil, iar mama imbatrinta, ajunge la spital, in stare grava, cu hidropizie.
Michael este
chemat sa o ia acasa pe muribunda. Sta sa o vegheze in camera ei improvizata dintr-o magazie a casei unde lucra ca menajera, si mamei ii vine ideea de a se reintoarce in tinutul natal, pentru a scapa de razboi, tanjind dupa linistea din zilele copilariei.
Femeia are doua portofele.
Unul cu bani vechi, pe care nu a avut curajul sa-i schimbe, si s-au devalorizat, si alta cu bani noi, ceea ce-l convinge pe fiu ca pot sa realizeze calatoria spre locurile de bastina ale mamei.
Dar autoritatile nu le elibereaza acte, asa ca nu se pot duce cu trenul, si fiul improvizeaza un carut, si porneste cu mama LA DRUM, FARA ACTE, pe timp de RAZBOI, un razboi pe care ei nu-l inteleg, dar ii suporta consecintele.
Calatoria lor este o adevarata odisee.Drumul este plin de pericole, violenta, ocolisuri, foame si moarte, caci mamei i se face rau, si moare intr-un spital dintr-o localitate straina, unde este incinerata.
Fiul continua calatoria, cu scopul de a duce cenusa mamei la locul de bastina.
Banii mamei, stransi cu truda, ii sunt furati de un militar, la un baraj de pe sosea.
La alt baraj,este retinut si obligat la munca silnica.
Pan
a aici am ajuns cu lectura, dar stiu tot ce va urma, caci traiesc in Tara Nimanui, si aici se vorbeste exact despre viata si moartea mea.
Recomand cartea aceasta propusa de "Raftul Denisei". In aceasta perioada, fiind lefter de munca, in concediu fortat, citesc cate o carte pe
zi.
Si acest roman curge ca un fluviu, incat nu te poti opri din lectura.
Merg azi la librarie sa mai iau tot ce se gaseste de Coetze in rafturi.

* * *

duminică, 27 decembrie 2009

Cinghiz Aitmatov - "Stigmatul Casandrei"



Nu cred ca exsista macar si un singur intelectual roman care sa nu fi auzit de romanul "O zi mai lunga decat veacul", scris de romancierul kirghiz Cinghiz Aitmatov.
"Astfel de oameni trebuie sa conduca lumea", mi-am spus in 1988, cand am citit cartea, si tocmai asa ceva se intampla :
Gorbaciov il cooptase in echipa sa cu care a realizat "glastnost" si "perestrioca", dupa care Aitmatov a activat din partea Rusiei, apoi din
partea Kirghizstanului, la ONU, la UE si pe langa NATO. A murit in Germania, in 10 iunie 2008.
Ceea ce a facut in politica este fara valoare. Gorbaciov a ratat. Lumea este la fel de rea ca in Razboiul Rece. Cand a scris despre ceea ce cunostea, in situl sau kirghiz, Aitmatov a fost stralucit.
Asta ramane de pe urma lui. Trecerea la perspectiva occidentala a autorului, este o ratare. O dovedeste si "Stigmatul Casandrei", din "Raftul Denisei". Este o carte plina de idei, dar fara suflet. Greu de citit aceasta carte eminamente politica. Dar iata un scurt fragment memorabil:


*
"Imi vine o idee, fie ea si idealista si prosteasca: ce s-ar fi intamplat daca omenirea ar fi evoluat fara sa inventeze arme si fara sa stie de razboaie ?
Ar fi oare omul fiinta care este acum, ar fi civilizatia asa cum o cunoastem azi,sau pe acest pamant ar domni o alta civilizatie si un alt fel de om ?
Oare o astfel de cale este exclusa din start ?"







sâmbătă, 26 decembrie 2009

Raftul Denisei - "Drumul" de Cormac McCarthy


Am citit de curand patru romane in colectia "Raftul Denisei", a editurii "Humanitas". Primul este romanul "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" de nobeliata Herta Muller.Cartea n-are nici cap, nici coada, cum are vulpea si orice lucru care se respecta,si cu atat mai mult trebuie sa aiba o carte scrisa pentru a atrage cititorul.
Ba mai mult, naratiunea nu se leaga deloc.
Femeia asta nu ar fi rezistat o mie si una de nopti cu povestile ei, si nici macar cat Anna Boleyn, care este "Ana celor o mie de zile".
Dar nici o singura zi nu este valabila, aceasta scriitoare improvizata si ratata dar nobeliata.
Cele trei carti pe care le-am citit de ea, m-au plictisit de moarte, dar citirea lor imi permite sa o bag in ma-sa pe faptura asta fara har, de care si-au batut joc cei care au nobeliat-o, caci cine o citeste, poate spune doar ca "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".
Denisa, m-ai dezamagit ca ai lins-o in cur pe iapa asta batrana si hada, dar exceptia intareste regula si "Raftul Denisei" ramane cea mai selecta colectie romaneasca de romane din literatura lumii.
Romanul "Drumul" de Cormac McCarthy, laureat al premiului Pulitzer, este valabil, dar este o carte pe care o citesti si o uiti imediat.
Da, odata mi-a sarit inima din piept, citind-o.
Dar premiul nu-l merita.
"Amurgul zeilor stepei", de albanezul Ismail Kadare, este la inaltimea autorului.
Adica pe Everest.
Are stil, sensibilitate, dimensiuni insondabile, dincolo de cele trei ale lumii noastre.
Dar nu este o capodopera.
Sunt capodopere "Cetatea", "Palatul Viselor" si "Konstandin si Doruntina", trei din romanele acestui balcanic dintr-o tara marunta de la marginea Imperiului Otoman, care are insa, cel putin o viziune imperiala asupra lumii si existentei, daca nu chiar mai mult.
Iar ultima carte la care ma refer azi, romanul "Sorgul rosu", de cvasinecunoscutul chinez Mo Yan ( care, in traducere, inseamna "Nu Vorbi"), este o capodopera coplesitoare.
Dar trebuie sa ai ceva lecturi la activ ca sa sesizezi asta.
Sunt, pe Terra, scriitori, precum Kadare, Mo Yan, sau Haruki Murakami, pentru care si premiul Nobel este prea mic, dar care nu-l primesc.
In schimb, l-au primit in ultimii trei ani niste nulitati : Doris Lessing, Le Clezio si Herta Muller.
Ultimul care a meritat premiul Nobel , este turcul Orhan Pamuk
( "Ma numesc Rosu" - "Benim adim Kirmizi").

duminică, 20 decembrie 2009

Sunt fascinat de cartea "Sorgul rosu" de Mo Yan


Cel care vede filmul "Sorgul rosu" risca sa judece gresit cartea si ar fi pacat caci ne aflam in fata unei capodopere de o vastitate asemenea necuprinsului existentei.
Filmul nu reda nici a zecea partea din ampla desfasurare de evenimente dramatice descrise in roman , si nu atinge nici macar tangential ideile autorului, filosofia sa.
Este o alta rasa de oameni, de pe un alt continent, cu alte mentalitati si obiceiuri, si intamplarile se petrec sub presiunea teribila a ocupatiei japoneze in campul acela nesfarsit de sorg rosu, salbatic, de nimeni sadit, care inglobeaza si mistuie furnicile umane in imensitatea sa rosie.
Doar o pagina vorbeste despre comunism, fara macar a-i pomeni numele, si totusi o singura pagina realizeaza o critica devastatoare a unui sistem criminal care a pervertit relatiile dintre oameni.
*****

" Tata a socotit mereu ca in clipa in care au scos-o pe bunica din mormant, chipul ei era la fel de frumos ca al unei flori, ca splendoarea din groapa a fost orbitoare si ca aromele aparte incantau nasul - ceva cu totul si cu totul ca-ntr-o poveste.
Dar luptatorii care fusesera de fata tagaduiau ca lucrurile ar fi stat asa : de fiecare data cand vorbeau despre asta, fetele li se strambau convulsiv in timp ce infatisau extrem de viu infatisarea hidoasa a cadavrului putrezit al bunicii si putoarea lui inabusitoare.
Tata credea cu tarie ca bat campii, pentru ca el isi amintea ca era perfect limpede la minte in acele momente si ca vazuse cu ochii lui cum, dupa ce fusese data la o parte si ultima tulpina de sorg, chipul zambitor si dulce al bunicii ardea ca un foc aprins, bocnind bezmetic.
Iar parfumul ei ii lasase o amintire profunda si de durata intre buze si dinti. Era pacat doar ca acel moment fusese prea scurt.
De cum au ridicat din groapa corpul bunicii, infatisarea ei dulce si stralucitoare si aroma ei adanca s-au prefacut intr-un fum subtire care a disparut plutind usor, lasand in urma doar un schelet alb ca zapada."

*****

miercuri, 2 decembrie 2009

Teodora, desfranata Bizantului Procopiu din Cezareea


Am recitit cateva pagini din "Istoria secreta" de Procopius din Caesarea, carte citita la tinerete, si n-am lasat-o din mana pana nu am dat-o gata, pentru a doua oara, la 35 de ani de la prima lectura. Aceste carti scrise despre dusmani spun vrute si nevrute. Eu stiu ce se poate crede si ce nu , dar ma amuza mai ales partea care nu e de crezut, din care, fac, iata, o postare. Dar cate nu spun despre tine si cei care, ti-au fost, si nu-ti mai sunt prieteni. Sau cate nu lasa sa se scurga despre tine. Asa si cu filmul in care Base bate un copil la un miting democrat si liberal, in 2004. Filmul a ajuns la cunostinta noastra, iesit din maini democrate. Destule vom mai afla despre Base, incepand de saptamana viitoare, cand va fi "fostul presedinte ". Dar pe cine dracu-l va mai interesa ?
Plescoaia e interesanta doar azi. Maine, la Centura ! Sa revenim la o colega antica a ei, care nu a fost doar curva, caci l-a prostit pe Iustinian, si a fost si "legitima".

Procopius din Caesarea, "Istoria secreta" :



"Dupa ce copilele au ajuns in floarea varstei, mama lor le-a adus pe scena, caci erau frumoase. Comito, sora mai mare, a reusit in scurt timp sa-si faca un nume. Teodora, o insotea la teatru ca o slujnica. Desi nu era inca implinita pentru dragoste, se impreuna cu haimanale, cu o pofta vrednica de un barbat, si nu se da in laturi nici de la sclavii care-si insoteau stapanii la teatru, si savarseau in clipele de ragaz faradelegi de felul acesta.
Ea a staruit mult timp intr-o casa de desfrau, macinandu-si trupul cu indeletniciri impotriva firii. Cand s-a facut mare si coapta pentru dragoste, a fost acceptata pe scena, si a ajuns in scurt timp, o "tarfa care bate ulitele", cum spun stramosii nostri.
Nu era nici flautista, nici cantareata din lauta si nici priceputa la dantuire, ci arata privitorilor doar fragezimea si toata goliciunea trupului ei. Apoi a incercat toate formele de teatru si a luat parte la infatisarea unor bucati usoare si hazlii sau a jucat in cateva comedioare, caci era placuta si glumeata. Si de aceea s-a facut repede cunoscuta.
Femeia nu avea nici un pic de rusine si nimeni n-a vazut-o in incurcatura, ci faptuia fara sovaiala lucrurile cele mai necinstite; era asa fel facuta incat, chiar batuta si palmuita, glumea si radea cu hohote si-si ridica haina, dinainte sau la spate, ca sa le artate celor de fata goliciunea trupului si tot ce trebuia sa ramana tainuit de privirile barbatilor.
De iubiti isi batea joc, lasandu-se prinsa in moleseala dulce a dragostei si folosind mereu alte mestesuguri de unire cu barbatul, incat izbutea sa inlantuie pentru totdeauna sufletele doritorilor de desfatare; insa nu se lasa dusa de nici unul din ei, dimpotriva, ea ii subjuga pe toti. Nimeni n-o intrecea in pofta de dragoste, caci mergea uneori la ospete cu zece tineri si chiar mai multi, aflati toti, in culmea puterilor trupesti si bine inzestrati pentru iubire, si, pana dimineata, se culca cu toti mesenii. ( ... )
Rolul sau la teatru, era sa se dezbrace in fata poporului, si ramanand goala se intindea pe scena cu fata in sus. Alti lucratori din teatru, ii aruncau boabe de orz peste partile rusinoase, iar niste gansaci, anume pregatiti pentru asa ceva, le ciupeau, una cate una de acolo, cu pliscurile lor, si le mancau ... "

miercuri, 25 noiembrie 2009

Razboiul psihotronic - Emil Strainu


Redau textul de pe contracoperta cartii "RAZBOIUL PSIHOTRONIC"
 de Emil Strainu

"Lucrarea de fata reprezinta o sinteza a celor mai avangardiste realizari in domeniul vederii la distanta si spionajului psihotronic. Unele din aceste metode au intrat deja in uzul curent al institutiilor militare, serviciilor secrete cat si a unor grupari teroriste si ale crimei organizate."

***

In prezent, un lucru este cert, ca dupa anii '70, atitudinea oamenilor de stiinta a inceput sa se schimbe fata de acest domeniu, trecandu-se la o verificare riguroasa si o explicare stiintifica a fenomenelor din sfera psihotronicii. Nu intamplator aceasta schimbare a inceput in SUA, unde pragmatismul de tip american a invins prejudecatile. Astazi, fenomenele paranormale sunt studiate in mari universitati americane, cum sunt Stanford din California si Harvard din Boston."

Razboiul geofizic - Emil Strainu

Reproduc, fara alte comentarii, textul de pe contacoperta acestei carti de mare rasunet a generalului doctor Emil Strainu :

"Tema abordata este de stringenta actualitate si trateaza una dintre cele mai controversate probleme din prezent, dar mai ales din perspectiva evolutiei societatii omenesti pe planeta pamant. Sub acest aspect, autorul, in baza unor ample studii de documentare si de cercetare, a reusit sa elaboreze o lucrare inedita care trece in revista principalele evolutii ale conceptului, teoriei si practicii razboiului geofizic, cat si perturbarile aduse naturii in general, cu precadere mediului ambiant prin actiunile omului, cel mai activ, inteligent si perspicace factor in folosirea avantajelor oferite de natura, dar, in acelasi timp, cel mai distrugator si agresiv element al ecosistemului."

luni, 23 noiembrie 2009

Gore Vidal - "Iulian Apostatul"


" Ceea ce ma tulbura cel mai mult, este disperarea crestinilor in legatura cu aceasta viata, si accentul exagerat pe care-l pun pe cea viitoare. Fireste, ETERNITATEA este mai mare decat scurtul rastimp al vietii omului, dar a trai cu totul in ideea eternitatii inseamna A LIMITA SPIRITUL si a-l face pe om nenorocit in existenta sa de zi cu zi, deoarece ochiul sau trebuie sa fie atintit mereu, NU ASUPRA ACESTEI LUMI MINUNATE, ci asupra usii intunecate prin care trebuie sa treaca intr-o zi."

joi, 19 noiembrie 2009

"Razboiul informational", carte de generalul Emil Strainu

Dupa "Razboiul geofizic"si "Razboiul psihotronic", am reusit sa gasesc si cartea "Razboiul informational" de General Dr. Emil Strainu, la luni bune dupa aparitie. Pentru a o recomanda, nu fac decat sa copiez, pentru aceasta postare, cele scrise pe contracoperta cartii :

- Un simplu program aflat pe piata poate transforma orice computer personal intr-o unealta de spionaj;

- Internetul nu mai este de mult numai un mijloc de informare si documentare, principalele sale atribute fiind actual, manipularea, dezinformarea si intoxicarea internautilor;

- Exista date potrivit carora din orice punct de pe glob, folosindu-se un anume program ce declanseaza un virus specializat, un dusman ne poate ucide la comanda prin intermediul propriului computer, daca suntem "Tinta" si ne aflam cuplati la Internet, provocandu-se instantaneu atac cerebral sau infarct! ;

- Telefonul mobil nu este altceva decat un terminal de computer prin care putem fi oricand manipulati si spionati, chiar daca este inchis ;

- Internetul, telefonia mobila si suportii informatici ( dischete, Zip, CD, DVD, stick ) sunt in mod activ si curent folositi ca purtatori de mesaje subliminale inca din fabricatie sau dupa momentul incarcarii cu filme, programe, instructiuni.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Miezul vietii


"Stand alaturi, se lipi de umarul lui, abia acum se simti fericita si in siguranta. Taceau. De dincolo de gardul de scanduri se auzeau chemari, strigate de copii, galagia orasului. Desluseau cum viata se potoleste treptat, pregatindu-se parca de culcare. El ii mangaie mana, si femeia simti din nou cum se petrece cu ea lucrul acela important, ca MIEZUL VIETII nu se afla in alta parte, ci AICI, in locul unde stau alaturati ei."

( Zofia Nalkowska - "Granita" )

Dragostea, in "Lantul vrajit" de Mihail Prisvin

"Prietene, in dragoste rugaciunea este neputincioasa; Nu se poate castiga incetul cu incetul, inchinandu-te dimineata, seara si noaptea. Nici un efort, nici un talent nu te poate ajuta sa-ti capeti iubita daca nu exista O HOTARARE IN NATURA, care nu depinde de noi.
Zadarnice sunt toate rugaciunile, oricat de fierbinti, pana la sudoarea insangerata si chiar si rugaciunile care ar putea muntii din loc, cu toate zacamintele lor pretioase. RUGACIUNILE NU VOR MISCA NICI UN FIR DE PAR DE PE CAPUL FEMEII IUBITE, ELE NU VOR AJUNGE LA EA NICI IN VIS : pentru dragoste nu exista rugaciuni fierbinti, toate sunt zadarnice daca soarta nu vrea sa va uniti."
"Lantul vrajit"  - Mihail Prisvin

duminică, 8 noiembrie 2009

" Un veac de singuratate" de G.G. Marquez

" In aceste clipe de distractie vesela se descopereau adevaratele gusturi ale lui Meme. Fericirea ei se gasea la extrema opusa a disciplinei, in petrecerile zgomotoase, in cofidentele amoroase, in intrunirile secrete prelungite cu prietenele ei, unde invatau sa funeze, si unde vorbeau despre chestiuni privitoare la barbati, si unde li s-a intamplat odata sa intreaca masura, inghitind trei sticle de rom si sfarsind prin a ramane in pielea goala, pentru a-si masura si compara toate partile trupurilor "
***
" Acasa, Amarata continua sa-si brodeze lintoliul interminabil, iar Ursula se lasa tarata de decrepitudine spre adancul tenebrelor in care nu mai era nimic de vazut decat umbra lui Jose Arcadio Buendia sub castanul sau. Fernanda isi intari autoritatea. Scrisorile lunare catre fiul ei, Jose Arcadio nu mai contineau nici un rand cu minciuni si singurul lucru pe care i-l ascundea era corespondenta ei cu medicii nevazuti care-i diagnosticasera o tumora benigna la intestinul gros si se straduiau sa o pregateasca pentru a opera asupra ei prin telepatie."


***


" Amaranta incercase sa faca sa dispara amintirea lui Pietro Crespi in dosul acelei pasiuni murdare pe care indraznise sa o aiba pentru nepotul ei, Aureliano Jose si incercase sa se refugieze sub ocrotirea calma si barbateasca a colonelului Gerineldo Marquez, insa nu reusise sa se elibereze, nici chiar prin actul cel mai deznadajduit al batranetii ei, atunci cand, scaldandu-l pe micutul Jose Arcadio, cu trei ani inainte de plecarea la seminar, il mangaia, intr-un chip cu totul altul decat acela al unei bunici fata de nepotul ei, asa cum ar fi facut-o o femeie fata de un barbat. Uneori suferea ca lasase in urma ei aceasta dara de noroi, iar alteori se infuria atat de tare, incat isi intepa degetele cu ace, insa cu cat o durea si se infuria mai mult, cu atat o amara mai mult aceasta durere a iubirii parfumate si gaunoase pe care avea s-o tarasca dupa sine pana la moarte."

Marcus Aurelius, imparatul-filosof - Catre sine - partea a 4-a



1. Drumul cel mai scurt este cel care tine seama de prevederile naturii.
2. Trebuie sa suporti tot ce ti se intampla, pentru ca iti este harazit de destin si face parte din bunul mers al universului.
3. Nu mi se va intampla nimic care sa nu fie in concordanta cu natura intregului univers.
4. Oriunde iti este harazit sa traiesti, pretutindeni se poate trai cum se cuvine.
5. Nimic nu i se intampla nimanui incat, prin natura alcatuirii sale, sa nu-l poata suporta.
6. Transformarea reimprospateaza universul.
7. Elogiile din partea celor multi sunt, in realitate, un plescait al limbilor.
8. Toate sunt marunte, grabnic schimbatoare si supuse pieirii.
9. Cugeta neintrerupt, cati oameni, de cate conditii, din cate profesii si nationalitati au murit pana acum.
10. Amintirea oricarui lucru este inghitita grabnic de vesnicie.
11. Ceea ce are o durata in timp, poate fi suportat.
12. Nu trebuie sa fii manios contra imprejurarilor.
13. Daca zeii nu au grija de mine si de copiii mei, chiar si aceasta are o ratiune.
14. Fiecare om trebuie sa faca ceea ce este in acord cu firea proprie.
15. In orice accident al vietii, sa ai in vedere pe cei carora li s-au intamplat aceleasi evenimente, in urma carora au fost mirati, mahniti si revoltati. Unde mai sunt acei oameni ? Nicaieri !
16. Priveste atent in tine insuti. Inauntrul tau este izvorul binelui, intotdeauna va tasni de acolo puterea, daca ai sa sapi necontenit si cu staruinta.



sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Principele : Despre ura

Machiavelli : "Il Principe"

1.Principele are nevoie de exercitiul mintii, deci trebuie sa citeasca Istoria si sa cunoasca faptele oamenilor de seama, pentru a intelege cauzele victoriilor sau infrangerilor lor, spre a le putea urma exemplul si pentru a evita erorile lor.
2.Principele este nevoit sa comita acele pacate fara de care i-ar fi greu sa salveze statul. Cercetand cu atentie, vom putea descoperi ceva ce pare virtute, dar care ne-ar duce la pieire, in vreme ce altceva, care pare viciu, duce pana la urma la bunastare.
3. Din ceea ce nu este al tau sau al supusilor tai, poti darui cu generozitate.
4. Este mai usor sa te faci temut, decat iubit.
5. Despre oameni se poate spune ca sunt nerecunoscatori, schimbatori, prefacuti, lasi si lacomi de castig. Daca le faci bine sunt de partea ta, cat timp nu simt primejdia in preajma. Dar daca interesul le-o cere, se ridica importiva ta.
6. Faptele mari au fost savarsite de acei principi care au tinut prea putin seama de cuvantul dat si care, au stiut, prin viclenie, sa ameteasca mintea oamenilor.
7. Nu este nevoie ca un principe sa aiba toate calitatile, dar este absolut necesar sa para ca le are.
8. Fiecare vede ceea ce pari a fi,dar putini sunt cei ce simt ce esti tu cu adevarat.
9. Faptele oamenilor si mai cu seama ale principilor, trebuie privite numai prin prisma scopului. Prin urmare, este necesar ca un principe sa actioneze in asa fel incat sa invinga si sa-si pastreze statul. Iar mijloacele sale vor fi considerate onorabile, caci oamenii de rand apreciaza doar succesul unei actiuni.
10. Totdeauna cel care unelteste crede ca va multumi poporul prin moartea principelui.
11. Ura poate fi atrasa si prin fapte bune si prin fapte rele.
12. Intretinand dusmaniile intre orasele supuse, le poti stapani mai usor.
13. Intotdeauna partida mai slaba va trece de partea puterii straine.
14. Principii au intalnit oameni de credinta si in randul celor care, la inceput, au fost socotiti suspecti.
15. Principii care au pus de curand mana pe putere cu ajutorul locuitorilor statului cucerit, trebuie sa stie foarte bine ce anume i-a impins pe acestia sa fie de partea lui.
16.Unui principe ii va fi usor sa si-i faca prieteni pe cei care erau multumiti de domnia dinaintea lui.
17. Cu toate fortele de care dispui, ele nu te pot scapa daca esti urat de popor.
18. Pe parcursul anului, principele trebuie sa organizeze pentru supusi serbari si spectacole.
19.Un domn isi dovedeste agerimea de minte cand isi da seama de calitatile si defectele oamenilor cu care s-a inconjurat.
20. Numai mijloacele de aparare care tin de tine insuti si de darurile cu care ai fost inzestrat, sunt bune, sigure si de lunga durata.
21. Soarta carmuieste jumatate din faptele noastre, dar tot ea ne ingaduie sa carmuim noi singuri si cealalta jumatate din fapte.
22. Soarta este ca si femeia : daca tii sa o stapanesti, trebuie sa o strunesti si sa o contrazici.

joi, 29 octombrie 2009

Scopul scuza mijloacele - Machiavelli

Fiind campanie electorala prezidentiala, la noi, nu ma pot tine cu totul inafara ei, dar nedorind nici sa ma manjesc cu rahat politic, recurg la niste citate din "Principele" de Machiavelli. Deci el a spus aceste lucruri, eu le redau. Si ma mentin astfel, in sfera actualitatii, undeva pe la periferia ei.

1. Cei care ajung principi din simpli cetateni, datorita norocului, se mentin anevoie. Toate greutatile se ivesc dupa ce ajung la putere.
2. Oamenii isi fac rau unul altuia fie din frica fie din ura.
3. Uzurpatorul unui stat trebuie sa se gandeasca dinainte la toate faptele rele pe care va fi nevoit sa le comita, si sa le faca pe toate deodata, pentru a nu le reinnoi in fiecare zi, si pentru a-i putea linisti pe oameni nerepetandu-le.
4. Faptele bune trebuie facute incetul cu incetul, pentru ca gustul lor sa fie simtit timp indelungat.
5. E mai usor sa fii temut decat iubit.
6. omul uita mai curand moartea propriului tata decat pierderea averii.
7. Scopul scuza mijloacele.

miercuri, 28 octombrie 2009

Vrajitoarele din Eastwick - Updike


John Updike - "Vrajitoarele din Eastwick" :

"MAREA PAREA NEFIRESC DE CALMA : se intindea nemiscata, ca in transa, varstata de dungi laptoase la orizont, unde o mica salupa razleata zbarnaia pe placa de rezonanta a suprafetei sale netede. De partea cealalta, in dreptul umarului Alexandrei, coborau de pe dunele de nisip tufe incalcite de hudsonia; aici plaja se ingusta si devenea mai intima, cum stateau marturie maldarele de sticle si de cutii de bere, resturile de foc, bucatile de polistiren din racitoarele de voiaj si prezervativele risipite peste tot, ca niste cadavre uscate de meduze. Pe zidul de beton se vedeau tot felul de nume scrise cu sprayul.Totul era pangarit in jur, iar oceanul nu spala decat urmele pasilor din nisip. ( ... )

Multe din PUTERILE DEOSEBITE ALE ALEXANDREI izvorasera, pur si simplu, dintr-o parasire a eului, pe care n-o realizase inainte sa ajunga la jumatatea vietii.
Nu crezuse cu adevarat, pana atunci, ca are un drept la existenta, ca fortele naturii o creasera nu ca pe o tovarasa a barbatului doar, si nu abia dupa un rastimp - dintr-o coasta rupta, cum afirma infamul cantec Malleus Malleficarum - CI CA PE UN TRUNCHI AL CREATIEI NESFARSITE, ca pe o fiica a unei fiice si ca pe o femeie ale carei fiice vor naste fiice la randul lor. Alexandra inchise ochii, in vreme ce COAL tremura si scancea de spaima, si se concentra asupra universului ei interior - acest continuum care se intorcea in timp, de-a lungul a numeroase generatii de oameni, pana la primatele inrudite cu ei si dincolo de acestea, trecand prin reptile si pesti, pana la algele din care luase nastere, in mediul acela microscopic si caldut de la inceputurile planetei,primul ADN; un continuum care in directie opusa, se arcuia catre sfarsitul oricarei forme de viata,trecand prin suferintele tuturor acestor forme care zvacneau, sangerau, se adaptau la frig, la raze ultraviolete, la scaderea puterii soarelui; se concentra pentru ca aceste adancuri ale sinelui sau sa se intunece, sa se condenseze, sa genereze o interfata de fulgere intre zidurile inalte de aer. Iar dinspre Nord, incepu sa se simta un huruit atat de slab, incat doar cainele il auzi."

Marc Aureliu - Catre sine - partea a 3-a


1. In nici un loc nu se poate retrage omul, pentru a-si gasi linistea, mai cu folos decat catre propriul sau suflet, unde gaseste forte intaritoare, care-i ofera imediat senzatia de usurare.
2. Aminteste-ti de retragerea tihnita in odihnitoarea dumbrava a propriului tau eu; si nu te mai zbuciuma pentru toate, nici nu te incorda, ci fii liber, priveste toate activitatile cu seninatate, ca o faptura umana, ca o fiinta harazita mortii. Oricum, lucrurile din exterior nu au atingere cu sufletul si ele devin pricini de tulburare doar datorita parerii care se formeaza in interior despre ele, de catre propria inchipuire; Iar in al doilea rand, toate cate se vad, se vor transforma intr-o clipa si apoi nu vor mai fi.
3. Moartea, intr-un anumit fel, ca si nasterea, constituie o taina a naturii.
4. Orice ai faptui, actioneaza cu dorinta de a fi un om bun.
5. Sa fii gata sa te schimbi daca se infatiseaza cineva care sa te indrepte.
6. Nu te purta ca si cand ai avea de trait zece mii de ani. Deasupra ta se inalta forta destinului. Fa-te bun cat timp vietuiesti.
7. Iubeste meseria invatata si sprijina-te linistit pe aceasta.
8. Observa necontenit cum se ivesc lucruri noi in urma unor transformari, si retine ca nimic nu-i place mai mult naturii universului decat sa sa schimbe lucrurile existente, facand loc altora asemenea. Caci, tot ce exista este samanta a ceea ce se va ivi.
9. Pastreaza netulburata in tine acea parte unde se infiripa ideile despre fiecare eveniment.
10. Sa nu socotesti ca este prea mare deosebire intre a muri dupa foarte multi ani, si a muri maine.
11. Observa cu bagare de seama cat sunt de scurte ca durata si cat sunt de lipsite de valoare lucrurile omenesti.
12. Imi duc la bun sfarsit viata, fara mahnire, nepasator la cele prezente, fara a fi ingrozit de cele ce vor veni.

marți, 27 octombrie 2009

Schelet de galion spaniol intr-un camp de maci - Gabriel Garcia Marquez

GGM - "Un veac de singuratate" :

"Cand se desteptara, cu soarele sus, ramasera stupefiati, fascinati. In fata lor, in peisajul frumos al ferigilor si palmierilor, ALBIT IN PULBEREA DE LUMINA TACUTA A DIMINETII, aparu un enorm galion spaniol. Acesta era usor inclinat spre tribord si de pe catargul intact atarnau ramasitele mizere ale panzelor, intre odgoane inflorite cu orhidee. Botul navei, acoperit cu o carapace uniforma de remore fosilizate si de muschi fin, era adanc infipt in solul stancos. TOTUL PAREA INSCRIS INTR-UN CERC IZOLAT DE RESTUL LUMII, un spatiu alcatuit din insingurare si uitare, ferit de prefacerile datorate vremii si ocolit de lumea paserilor. In interiorul navei, pe care membrii expeditiei il explorara cu infrigurare, nu exista altceva decat un tufis des de flori. ( ... )

Multi ani dupa aceea, colonelul Aureliano Buendia, traversa la randul sau regiunea, cand aceasta era deja strabatuta de o cursa postala regulata, si nu mai gasi alta urma a vasului, decat scheletul carbonizat intr-un camp de maci.''

Marc Aureliu - Catre sine - partea a 2-a


Marcus Aurelius a trait la sfarsitul epocii Flavienilor, si a facut parte din randul imparatilor Antonini, in secolul de aur al Imperiului Roman. Antoninii - Nerva, Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius - s-au reconciliat cu aristocratia senatoriala, crutzandu-le vietile si averile adversarilor in schimbul recunoasterii puterii absolute a imparatului. Atat Epictet, a carui opera, "Manualul", este aparuta in acest volum din BPT, alaturi de lucrarea "Catre sine" de Marc Aureliu, au apartinut stoicilor. Si azi se stie ca un stoic este un om curajos, ferm, de neclintit in fata vicisitudinilor vietii, riguros si dispretuitor al huzurului si placerilor. Este o scoala filosofica greaca creata in Atena, cu trei secole inainte de Cristos, si numele ei vine de la "STOA'', care inseamna "PORTIC", si era galeria unde isi predau, stoicii, invatatura la Atena. In sec. 1 si 2 dupa Cristos, se contureaza stoicismul roman, reprezentat de Seneca, Epictet, Marc Aureliu, dar si de multi altii. Despre filosofia stoica, nimic. Eu sunt epicureica. Imi place sa-mi traiesc viata.

luni, 26 octombrie 2009

Marcus Aurelius , imparatul filosof


De la bun inceput recunosc ca ilustrez postarea de dragul ilustratiei, si nu neaparat de cel al "lucrarii" pe care o ilustreaza, desi, sa recunoastem, nici lucrarea nu este de lepadat, si nici potrivirea cu textul nu se poate exclude aprioric, ca sa ma exprim elevat, chiar si fara elevator.

Marc Aureliu, asta al meu, a fost imparat roman.Unul stoic, pentru ca nu a dat nas in nas cu o cucoana ca mine.Caci daca ar fi dat, era si el epicureic, cu conditia sa-mi fi placut de el, precat imi plac scrierile sale.

1. A fi potrivnici unii altora este contra naturii, iar a te mania si a te indeparta de un semen, inseamna a fi impotriva omeniei.
2. Dispretuieste cele ale carnii.
3. Tot ce se petrece in univers este o dovada ca exista o providenta divina.
4.Exista o forta a necesitatii folositoare intregului univers, din care tu insuti esti o parte.
5. Fereste-te chiar din ceasul acesta de o noua ratacire.
6.Si cele mai marunte fapte conduc spre o finalitate.
7. Durata vietii omenesti este doar un punct din vecie.Substanta vietii este un flux care curge continuu, intreaga alcatuire a trupului este sortita grabnicei putrefactii, soarta este indoielnica, sufletul este o volbura-n vant. Cele ale trupului sunt ca o apa curgatoare, cele ale sufletului, fum si vis.
8. Cinsteste si pretuieste puterea ta de judecata.
9. Fiecare traieste doar prezentul, care este numai un punct din timpul nesfarsit.
10. Leapada sperantele zadarnice si grabeste-te catre un scop.
11. Senzatiile sun ale trupului,impulsurile apartin sufletului, iar principiile, spiritului.
12. Omul trebuie sa mearga pe drumul spre sfarsitul vietii, curat, cu sufletul calm si fara griji, liber de orice constrangere si impacat cu propria soarta.

Niccolo Machiavelli - Principele

1. Oamenii isi schimba bucurosi stapanii, crezand ca astfel isi vor imbunatatii soarta.Dar, soarta le arata ca situatia li s-a inrautatit si mai mult.
2. Oricat ar fi de puternic cineva prin forta armelor sale, ca sa ocupe o tara are nevoie intotdeauna de sprijinul locuitorilor acesteia.
3. Pe oameni, ori trebuie sa-i amagesti, ori sa-i nimicesti de tot, intrucat ei se razbuna pentru cel mai neinsemnat rau ce le-a fost adus.
4. Daca se stie din timp de ce anume sufera statul, acesta poate fi lecuit.
5. Acel care este vinovat de cresterea puterii cuiva, se prabuseste el insusi.
6. Omul sa fie in asa masura atins de raul tau, incat sa nu mai ai motiv de teama de razbunarea lui.
7. Intotdeauna se afla cate un nemultumit ori altul care doresc schimbari.
8. Cel care s-a lasat mai putin in voia sortii, acela a ramas mai mult la putere.
9. Nimic nu e mai greu de intreprins si mai indoielnic de izbanda decat sa te apuci sa institui noi randuieli. Deoarece legiuitorul are ca dusmani pe toti cei carora vechile randuieli le priau, iar ca aparatori, mult mai putin energici, pe cei carora noile randuieli le-ar putea aduce foloase.
10. E bine sa randuiesti astfel lucrurile incat atunci cand oamenii n-or sa mai creada, sa-i poti obliga sa o faca.

joi, 22 octombrie 2009

Moartea colonelului Aureliano Buendia

GGM - "UN VEAC DE SINGURATATE"

"Incepu sa savarseasca erori, voind sa vada cu ochii lucruri pe care intuitia ii permitea sa le distinga cu mai multa claritate. ( ... )



La orele patru si zece se indrepta spre gradina cand auzi rasunand in departare alamurile, bataile unei tobe mari si strigatele vesele ale copiilor, si pentru prima oara de la varsta copilariei sale se lasa de bunavoie sa cada in cursa pe care i-o intinse nostalgia, si trai miraculoasa dupa-amiaza cu tiganii, cand tatal sau l-a dus sa faca cunostinta cu gheata. (... )
In loc sa continue in directia castanului, colonelul Aureliano Buendia se indrepta si el catre poarta dinspre ulita si se amesteca printre curiosii care priveau defilarea. Vazu o femeie costumata toata in aur, pe ceafa unui elefant. Vazu un dromader trist. Vazu un urs imbracat in olandeza care marca ritmul fanfarei cu un polonic si o tingire. Vazu clovni facand piruete in coada coloanei si VAZU DIN NOU SPECTACOLUL MIZERABIL AL SINGURATATII SALE, dupa ce trecuse tot si nu mai era nimic de vazut decat golul luminos al strazii, aerul plin de furnici zburatoare si cativa curiosi intorsi spre prapastia incertitudinii.
Se duse atunci sub castan, gandindu-se la circ, si voi sa continue sa se gandeasca la el in timp ce urina, dar nu gasi nici o urma din el in amintirile sale. Isi trase capul intre umeri, si ramase nemiscat, cu pumnii stransi, si fruntea lipita de trunchiul castanului.
Familia nu afla decat a doua zi, cand Santa Sofia de la Piedad, voind sa mearga in fundul gradinii pentru a deserta gunoiul, isi simti atrasa atentia de zborul vulturilor care coborau."

Instinct sexual

V.D.Salingen - "Rasputin, amantul mistic"

"Instinctul sexual este cel mai greu educabil si cu toate ca lumea incearca sa-si infranga poftele sau le tine ascunse, totusi sunt rari oamenii care sa nu doreasca o eliberare de restrictii morale si ades se lasa purtati de impulsul instinctelor. SEXUL VRAJESTE, iti aduce extazul, placerea de o clipa sau placerea perpetua, te face sa visezi, sa te simti puternic, sa te stii dorit sau iubit. Instinctele nesatisfacute genereaza o stare de tensiune care provoaca o senzatie de disconfort si neplacere. Fericirea este o stare relativa, innegurata de orice interdictiisi restrictii, care provoaca frustrari, nervi, nevroze."

miercuri, 21 octombrie 2009

Din invataturile Sfantului Sai Baba



1. Totul este un intreg; fii ca oricine. Lumea este una; fii bun cu oricine.
2. Fii bun, vezi binele si fa binele. Aceasta este calea spre Dumnezeu.
3. Banii vin si pleaca. Dar moralitatea vine si creste.
4. Timpul pierdut este viata pierduta.
5. Trecutul nu revine.Nu suntem siguri de viitor. Momentul prezent este cel mai potrivit.
6. Nu amana; fa ceea ce trebuie facut.
7. TACEREA LINISTESTE VALURILE INIMII.
8. Nu te lasa inselat de aceasta lume iluzorie.
9. Cel care intelege fiinta-suprema, Brahma (Dumnezeu), va deveni el insusi fiinta-suprema.
10. Adevarul esti tu insuti; ceea ce vezi ziua este un vis de zi, ceea ce vezi in somn, este un vis de noapte.
11. Binele si raul, pacea si chinul, durerea si placerea, toate acestea izvorasc din om si nu dinafara lui.
12. Bucurati-va de pace si calm.
13. Mintea este singura cauza a fericirii ca si a nefericirii, a legaturilor sau a libertatii.
14. Placerea este doar intervalul dintre doua dureri.
15. Adevarata viata spirituala este cea care ne invata unitatea si ne face altruisti si plini de iubire.
16. Orice facem, bine sau rau, produce un rezultat; de aceea trebuie sa facem binele, astfel incat urmarile sa fie bune.
17. Viata nu este o cale cu sens unic.
18. Trebuie sa fim pregatiti sa dam si sa primim.
19. Gandul care vine din mintea ta trebuie sa fie curat; cuvintele pe care le rostesti trebuie sa fie placute; munca ta trebuie sa fie sfanta.
20. Viata este calatoria din punctul "EU" spre punctul "NOI".
21. Fara a fi mai intai slujitor, nu poti fi stapan.
22. Recunoasterea greselii este inceputul intelepciunii.
23. Dumnezeu este un ocean de indurare.
24. A cauta pacea si fericirea inafara noastra este o greseala.

marți, 20 octombrie 2009

Livada cu mierle - Dimitar Korujdiev

" S-a scris demult despre cruzimea copiilor care si-au aruncat parintii in case de batrani, dar pana acum nu a scris nimeni despre cruzimea batranilor a caror constiinta este stapanita numai de frica de moarte si a caror tiranie plina de capricii, distruge familii intregi. Despre cel care a rezistat inchizitiei parintelui sau rudei sale si ramane in viata, societatea spune ca si-a indeplinit o datorie morala. S-ar putea ca, in viata familiilor in care un despot batran, care zace cu anii la pat, incat chipul sau bun ajunge sa fie uitat cu totul, ura impotriva lui sa fie unanima, si de asemenea, speranta ca, oricum, vor fi candva salvati, desi, in acest caz, salvarea unora este, de fapt, moartea altuia. In astfel de imprejurari, viata s-a oprit intr-un punct ingrozitor, iar ingrijitorii, la randul lor se degradeaza treptat in cercul blestemat al plostelor cu rahat, al strigatelor, la fiecare cinci minute, la cele mai absurde cerinte, cu sentimentul lipsei de sens al eforturilor." ( ... )

"Am visat toata viata, sa fiu candva singur cu sotia mea, sa putem sa traim si sa vorbim liber, fara mama ei, care merge peste tot cu noi si trebuie sa asteptam sa doarma, ca sa putem schimba, chiar si la miezul noptii, cateva cuvinte. Si ce s-a intamplat ? Ea a murit, si eu am ramas sa traiesc cu mama ei ... Asta este o batjocura! "

"Una din ultimele mele seri in livada cu mierle este pe sfarsite. Ziua de toamna a fost insorita si linistita, s-a scurs pe neasteptate. A fost inca un cadou al zilelor care preced iarna. La sase si jumate este intuneric si frig, iar eu scriu acoperit cu o patura. Ma opresc cate odata, ca sa visez la primavara. Gandul meu sare peste iarna cu o agilitate de necrezut, ma vad cum scriu aici, intr-o zi de aprilie "



Totul este strain de logica - "Nerantula"


PANAIT ISTRATI - " NERANTULA"

"Copilaria si mai ales inceputul adolescentei sunt trepte ale vietii pe care nimeni nu le intelege. Oricat le-ar fi trait parintii, cei casatoriti nu le inteleg mai bine decat cei necasatoriti, si-i foarte bine asa, caci altfel, viata ar fi nespus de monotona : copilaria, adolescenta, maturitetea si batranetea sunt patru vieti, patru feluri de-a trai ; le ucizi pe toate daca vrei sa torni pe una in tiparul celeilalte. Astazi stiu ca uleiul sfant care ne curge in vine, potrivit temperamentului nostru, isi cere dreptul de a se manifesta inca din clipa cand ne nastem, si ca este cu totul strain de ceea ce numim logica, bun-simt, judecata. Judecata apartine creatorului. Noi n-avem altceva de facut decat sa ne supunem sau nu. Atat. Asta-i soarta noastra. ( ... )
Ah! ... copilarie, copilarie ... Aceasta poveste cu zmeul, ca toate cele ce vor urma, nu-i decat un mijloc de a ma ameti, rechemandu-te copilarie! Simt nevoia sa te retraiesc, o , copilaria mea, caci, iata, moartea se apropie, si ieri, abia ieri, eram copil inca !
De ce oare, nu se prelungeste copilaria pana la capatul vietii ? De ce devii deodata grijuliu, meschin in toate si mai ales chibzuit ? La ce bun prudenta ? Ce ne da in schimb, aceasta zgarcenie pe care o punem in tot ce cheltuim? "

luni, 19 octombrie 2009

"Magicianul" - John Fowles


" La sfarsit, am tacut amandoi. Trebuie sa fi inteles. Dragostea este MISTERUL INTRE DOI OAMENI, nu asemanarea dintre ei. Ne aflam la cei doi poli ai omenirii. Ea ii reprezenta pe cei legati de datorie, incapabili de optiune, cei care sufera la cheremul idealurilor sociale. Omenirea crucificata, urcand spre cruce. Eu eram dintre cei liberi, gata, precum Petru, sa ma lepad de trei ori, hotarat sa supravietuiesc cu orice pret. Privea inainte in intuneric, cautandu-se parca printre fantasmele altei lumi. Ne aflam, ca si incuiati intr-o camera de tortura. Ne iubeam, dar eram inlantuiti de pereti opusi, ne aflam fata in fata pentru eternitate, fara a ne putea atinge vreodata. "

Salvador Dali - Despre basinile babelor

PARTZURILE BABELOR

"Negotzul cu asa ceva este atat de scarbavnic, incat nici nu mai gasesti in ziua de azi negustori. Cu toate acestea, nimeni nu poate fi oprit sa-si vare nasul daca vrea." ( pg. 249 )


PARTZURILE FUNCTZIONARILOR

Sunt cele mai bine hranite dintre toate si fac cinste bucatariei autorilor. Am auzit, nu odata, prin birouri, salve de partzuri cu care copiistii trandavi se saluta intre ei. De castigat, castiga autorul celei mai reusite si mai sonore canonade. Este, orice s-ar spune, un concert stralucit, si minunat interpretat. Si de vreme ce acesti domni nu au altceva mai bun de facut, au toata indreptatirea. Plictiseala ce macina birourile de functzionari trebuie risipita si e mai bine sa dai partzuri, ca sa omori timpul, decat sa barfesti, ori sa faci epigrame sau versuri proaste. Am demonstrat, dealtfel pe larg, grozavele neajunsuri care-i asteapta pe cei tematori de partz; de aceea nu pot decat sa-i laud pe contzopistii harnici, care, mai intzeleptzi decat METROCTES, prefera sa fie luatzi drept mitocani, dand drumul prizonierului, decat sa-si intrerupa lucrul spre a iesi pe coridor sa o faca. Caci spune proverbul : " mai bine partzuri cu prieteni, decat moartea de unul singur"

duminică, 18 octombrie 2009

S-au dereglat mecanismele timpului

"Jose Arcadio Buendia conversa cu stafia lui Prudencio Aguilar pana in zori. Dupa cateva ceasuri, sleit de atatea vegheri, patrunse in atelierul lui Aureliano si-l intreba :
- In ce zi suntem ?
Aureliano ii raspunse ca e marti.
- Tocmai asa ma gandeam si eu, zise Jose Arcadio Buendia. Dar dintr-o data mi-am dat seama ca e tot luni, ca si ieri. Priveste cerul, priveste peretii, priveste begoniile. Si astazi e tot luni.
Obisnuit cu extravagantele lui, Aureliano nu facu caz de aceasta. A doua zi, miercuri, Jose Arcadio Buendia reveni in atelier :
- Este o adevarata nenorocire, zise el. Priveste vazduhul, asculta bazaitul soarelui,totul este la fel ca si ieri si alaltaieri. Si azi e tot luni. ( ... )
Joi reaparu in atelier cu o mina ravasita.
- Mecanismul timpului s-a dereglat, zise el, aproape suspinand. Iar Ursula si Amaranta sunt atat de departe!
Aureliano il dojeni ca pe un copil, iar el lua un aer de supunere. Timp de sase ore examina toate lucrurile, incercand sa desprinda o deosebire fata de aspectul lor din ziua precedenta, straduindu-se sa descopere in ele o cat de mica schimbare care sa-i dezvaluie scurgerea timpului."

GGM - "Un veac de singuratate"

Timp circular : insula in timp.



Alan Lightman - " Visele lui Einstein":

"Lumea se repeta precis, fara sfarsit. ( ... ) Si, precum toate lucrurile se vor repeta in viitor, toate acestea, intamplandu-se acum, s-au mai intamplat de un milion de ori inainte. ( ... )
In lumea in care timpul este circular, fiecare strangere de mana, fiecare sarut, fiecare nastere, fiecare vorba, vor fi repetate precis. Tot astfel fiecare moment in care DOI PRIETENI INCETEAZA SA MAI FIE PRIETENI , de fiecare data cand o familie se desparte din cauza banilor, fiecare remarca vicioasa dintr-o disputa intre soti, fiecare promisiune nerespectata. (....)
Cativa oameni din fiecare oras, in visele lor, sunt vag constienti ca totul s-a intamplat in trecut. Acestia sunt oameni cu vieti nefericite, iar ei simt ca judecatile pripite, faptele necuvenite si ghinionul, s-au petrecut toate, IN CERCUL PRECEDENT AL TIMPULUI.
Greselile lor vor fi repetate cu exactitate in aceasta viata ca si in viata de dinainte. ( ... )
Din cand in cand, vreo perturbatie cosmica va face ca un parau al timpului sa se indeparteze de cursul principal, facand jonctiunea inapoi. Atunci cand se intampla astfel, pasari, pamant, oameni - prinsi in afluentul despartit - se trezesc uneori, dusi brusc spre trecut.
( ... )
Un calator din viitor este obligat sa fie martor la evenimente fara a lua parte la ele, spre a nu le schimba. Ii invidiaza pe cei care traiesc in propriul lor timp, ce pot actiona dupa dorinta, uitand viitorul, ignorand efectele actiunilor lor. ( ... )
In aceasta lume, timpul are trei dimensiuni, asemeni spatiului. Tot asa cum un obiect se poate misca in trei directii perpendiculare, un obiect poate lua parte la trei viitoruri perpendiculare. Fiecare viitor se misca intr-o directie diferita a timpului. FIECARE VIITOR ESTE REAL. In fiecare punct al unei decizii, daca sa vizitezi o femeie la Fribourg sau sa cumperi o haina noua, lumea se frange in trei lumi, fiecare cu aceeasi oameni, dar cu sorti diferite pentru acei oameni. IN TIMP, EXISTA O INFINITATE DE LUMI. ( ... )

In aceasta lume sunt doua timpuri. Este timpul mecanic, si este timpul trupului. Primul este rigid si metalic ca un pendul masiv din fier care se misca inainte si inapoi. Celalalt se zvarcoleste si misuna ca un peste rapitor intr-un golf. Primul este intransigent, predeterminat. Celalalt se hotaraste pe masura ce avanseaza. ( ... )

FIECARE TIMP ESTE ADEVARAT, DAR ADEVARURILE NU SUNT ACELEASI.

Fiecare stie ca undeva este insemnata clipa in care s-a nascut, clipa in care a facut primul pas, clipa primei pasiuni, clipa in care si-a luat ramas-bun de la parinti. ( ... )

Sa presupunem o lume in care cauza si efectul sunt dezordonate. Uneori, cea dintai o precede pe cea de-a doua, alteori, cea de-a doua pe cea dintai. Ori poate cauza se afla de-a pururea in trecut, pe cand efectul in viitor, dar viitorul si trecutul sunt intrepatrunse.
( ... )
Multi au invatat cum sa traiasca in moment. Argumentul ar fi, ca, daca trecutul are un efect incert asupra prezentului, atunci este nevoie sa ne bazam pe trecut. Iar daca prezentul are un efect neinsemnat asupra viitorului, actiunile prezente nu trebuie cantarite in functie de consecinta lor. Mai degraba, FIECARE ACT ESTE O INSULA IN TIMP , care sa fie judecata izolat. ( ... )
In aceasta lume timpul curge dar putine se intampla. Dupa cum putine se intampla de la an la an, putine se intampla de la luna la luna, de la zi la zi. Daca timpul si curgerea evenimentelor sunt aceleasi, atunci timpul abia se misca. Daca cineve nu are ambitii in aceasta lume, sufera inconstient. Daca cineva are ambitii, sufera constient, dar foarte lent. "

Visele lui Einstein - Alan Lightman


ALAN LIGHTMAN - " Visele lui Einstein :

"La Berna pe Viktoriastrasse nr. 27, o tanara sta in pat. Sunetele disputei intre parinti urca pana in camera. Isi astupa urechile, privind la o fotografie de pe masa, o fotografie a ei inca mica, ghemuita pe plaja alaturi de mama si de tatal ei. Langa un perete al camerei se afla un birou de castan. Un lighean de portelan se afla pe birou. Zugraveala albastra de pe perete s-a cojit si s-a crapat. La piciorul patului, o valiza deschisa, plina pe jumatate cu haine. Priveste la fotografie, apoi in timp. Viitorul este ademenitor. Se hotaraste. Fara sa termine impachetatul, o zbugheste afara din casa, acest punct al vietii sale, grabindu-se spre viitor. Trece de un an, de cinci ani, de zece ani, de douazeci de ani si in sfarsit, se opreste. Dar viteza este asa de mare, incat nu se mai poate opri inainte sa atinga cincizeci de ani. FAPTELE AU TRECUT IN GOANA PE LANGA EA, APROAPE INVIZIBILE. Un avocat chel ce a lasat-o insarcinata, apoi a plecat. Un an confuz la universitate. Pentru un timp, un mic apartament la Lausanne. O prietena din Fribourg. Vizite rare la parintii imbatraniti. Camera de spital unde a murit mama ei. Apartamentul igrasios din Zurich, mirosind a usturoi, unde a murit tatal. O scrisoare de la fiica ei, acum traind undeva in Anglia. Femeia isi opreste rasuflarea. Are cincizeci de ani. Sta in pat, incercand sa-si rememoreze viata, privind la o fotografie a ei inca mica, ghemuita pe plaja alaturi de mama si de tatal ei."

joi, 15 octombrie 2009

Alexandru George - "Intr-o dimineata de toamna"

Decat un tipat de sinceritate, pierdut in haul spatiului infinit, mai de folos este o fraza elaborata.

Orice act de creatie este o eruptie inafara, o iesire in lume, o insurectie impotriva a ceea ce este, deci a ordinii universale, cata va fi existand.

SCRISUL este cea mai tacuta activitate a omului si tacerile constituie primul spatiu de rezonanta a ceea ce am vrea sa se numeasca opera.

DRAGOSTEA este acaparatoare si, asemeni surorii ei bune, iluzia, e chiar tiranica. Isi are sensul in ea insasi, dar si-l cauta, totusi, chinuitor si absurd, in afara, pentru ca de nimic nu e sigura decat de ceea ce ii vine printr-o actiune asupra altuia, printr-o cucerire.

Poate ca VISUL este un indemn pentru orice scriitor sa-si verifice dreptul de a nu tine seama de o anumita ordine a realitatii, pentru a fugi dupa o alta ordine a lumii.

duminică, 11 octombrie 2009

"Asteptarea Penelopei" - Ligia Tomsa


La marginea marii
Ard noptile in mine mirodenii,
Stau dreapta pe tarmul statornic si te-astept.
Dar tipul ma tese cu paianjeni la tample
Si-o seceta mare mi-e gura uitata.
Ridica-ti corabiile pe vanturi mai bune !
Gleznele-mi cresc tot mai mult in tarana,
Sangele ma zideste in prunduri tot mai adanc.
Luna, ca un caine batran, zorile-mi latra,
Si radacini de ape au ochii mei pe ape cautand.
Nu vei gasi la intoarcere
Decat o amfora de piatra, la tarmul statornic asteptand.
Ascult la tarm, langa alge cu miros de moarte,
Glasul pestelui urias care tine pamantul in spate :

"De-atata singuratate, carnea ta de flacara si vant
Se va risipi prin lume, ca o samanta fara pamant,
Oasele tale, lungi, cantatoare
Se vor preface curand in ulcioare,
Ceturi maloase, iti vor putrezi varsta bratelor frumoase."

Imi acopar auzul cu valurile marii fosnitoare
Si ma dezbrac de sange, ca de petale, o tulpina de floare,
Dreapta, raman pe tarmul potrivnic,
Amiaza apune-n mine ca-ntr-o grota adanca.
Seara, albatrosii ma-mbracxa-n aripi,
Crezandu-ma stanca.



Mazo de la Roche - "Mostenirea lui Finch"


"Scopul lui era sa viziteze casa parinteasca a femeii care-i fusese sotie si de care divortase. Aflase despre moartea fratelui ei, care locuise in acea casa si ca mobilierul va fi vandut amatorilor, impreuna cu toate celelalte obiecte.
PETRECUSE ACOLO CATEVA DINTRE CELE MAI FRUMOASE ZILE ALE VIETII SALE, pe vremea cand ii facea curte lui Millicent, si simise dorinta irezistibila de a mai vedea o data camerele prin care trecuse odinioara. ( ... )
Pentru prima data in viata, lui Nicholas i se parea ca aude in apropierea sa cum scartaie portile deschise ale celuilalt taram, de dincolo de moarte.
Deschise dormitoarele principale si se uita inauntru DAR NU DESCOPERI NICI O AMINTIRE DIN TRECUT, decat cel mult oglinzile cu respingatoarele pete de muste si paturile pe care zaceau gramezi de rufarie si perne. Un sertar al unei masute era deschis pe jumate si intr-insul se vedeau foi de hartie ingalbenita. Isi simtea trupul aproape intepenit si abia astepta sa plece din casa asta. ( ... )
Cobori treptele cu pasi grei, deschise usa si dupa ce intra, o inchise incet in urma lui. O perdea rupta atarna de-a curmezisul ferestrei, taind lumina din odaie; cand se uita imprejurul sau, constata mirat ca nu este singur. In fata unui birou era asezata o femeie care scosese niste hartii din sertar si incepuse sa le controleze. Era gata sa plece cand ochii lor se intalnisera. Ramase nemiscat si se uita la ea, infiorat la gandul ca JOACA O SCENA PE CARE O REPETASE DE NENUMARATE ORI INAINTE. In afara de aceasta senzatie, nu simtea nimic altceva,deoarece creierul sau incetase sa finctioneze. Examina femeia si constata ca era foarte bine imbracata,mai in vartsta, cu infatisare distinsa, dar NU ERA SIGUR DACA EL SI FEMEIA DIN FATA LUI EXISTAU IN REALITATE, in lumea pe care el o cunoaste. Ecoul glasului ei destrama suflul de vraja ce pusese stapanire pe el, cand o auzi spunand :
- Ia te uita, Nicholas! Mi se pare atat de straniu sa te intalnesc tocmai aici !
Glasul actiona asupra lui intocmai ca sloiurile unui rau cand incep sa plezneasca, PENTRU A DESCATUSA UN VAL DE IREZISTIBILE AMINTIRI. Constata, fara posibilitatea de indoiala, ca se gaseste fata in fata cu Millicent, femeia de care divortase, si ca s-au intalnit aici, in casa fratelui ei, care murise. ( ... )
- Cand ma gandesc la tot ce s-a intamplat intre noi, imi dau seama c-am fost amandoi niste prosti. ( ... ) Imi pare bine ca am avut posibilitatea sa ne intalnim pentru ultima data aici."

sâmbătă, 10 octombrie 2009

G.G. Marquez, despre boala insomniei

BOALA INSOMNIEI

"Contractasera boala insomniei. Ursula, care invatase de la mama ei puterile medicinale ale plantelor, prepara si dadu tuturor sa bea o bautura pe baza de aconita, dar nimanui nu-i venea somnul si-si petrecura toata ziua visand treji. In acesta stare de luciditate infricosatoare de halucinatie, vedeau nu numai imaginile care alcatuiau propriile vise, ci fiecare cuprindea in viziunile sale si imaginile din visele celorlalti.Era ca si cum casa s-ar fi umplut de vizitatori. Sezand in balansoarul din coltul bucatariei, Rebecca visa un om care-i semana foarte mult, imbracat in panza alba, cu gulerul camasii incheiat cu un buton de aur, si care venea sa-i aduca un buchet de trandafiri."

BALADELE LUI FRANCISCO - BARBATUL

"Dupa cateva luni reveni Francisco-Barbatul, un mosneag de aproape doua sute de ani, care pribegise prin lume si trecea des prin Macondo, cantand balade compuse de el insusi. Francisco-Barbatul relata in aceste melodii, cu multe amanunte, evenimentele petrecute in satele din drumurile sale, de la Manaura pana la marginile mlastinilor, astfel ca daca aveai de trimis o veste, sau voiai sa faci cunoscuta o stire, ii dadeai doua sutare pentru a o trece in repertoriul sau. In felul acesta afla Ursula de moartea mamei ei, printr-o simpla intamplare, intr-o noapte cand asculta aceste cantece in speranta de a descoperi in ele ceva in legatura cu fiul ei, Jose Arcadio."


PREVESTIREA LUI MELCHIADE DESPE MACONDO

"Intr-o noapte, lui Melchiade i se paru ca a descoperit o prevestire cu privire la viitorul satului Macondo. Va fi un oras-lumina, cu case mari din sticla, in care nu va mai ramane nici o urma din neamul Buendia.
-Gresit ! Protesta Jose Arcadio Buendia. Nu vor fi case de sticla ci de gheata, asa cum am visat eu, si va fi un Buendia in veacul vecilor."

miercuri, 7 octombrie 2009

Despre comunism - Teohar Mihadas

"Comunismul fiind o experienta , pur asiatica, este un regim politico-social ideal pentru sclavii innascuti, pentru lenesi, pentru lichele, pentru brute fara scrupul, pentru invidiosi, pentru lingai, pentru cinici, pentru cretini care se ambitioneaza sa ajunga cu tot dinadinsul sefi. La fel pentru cei care considera ca instaurarea mizeriei generale, egala pentru toti, si definitiva, inseamna instaurarea dreptatii, a egalitatii si a fericirii absolute in lume."

Poarta stelara


2001 - O odisee spatiala - Arthur C. Clarke

"POARTA STELARA. Timp de trei milioane de ani s-a rotit in jurul lui Saturn, asteptand un moment dintr-un destin ce-ar fi putut sa nu se implineasca niciodata. Pentru nastera ei fusese sfaramata o luna, iar resturile creatiei sale mai orbitau in prajma. Acum, lunga asteptare se sfarsise. Pe o alta lume inteligenta aparuse si incerca sa-si paraseasca leaganul planetar. UN VECHI EXPERIMENT ERA CALE SA-SI ATINGA PUNCTUL CULMINANT. Cei ce incepusera acest experiment, cu atat de mult timp in urma, nu fusesera oameni, si nici macar umani. Dar erau din carne si din sange si atunci cand priveau adancurile spatiului ceresc ii incerca uimirea, exaltarea si singuratatea. Imediat dupa ce au obtinut forta necesara, au pornit spre stele. In explorarile lor au intalnit viata intr-o multime de forme de manifestare si au studiat evolutia pe o mie de planete. AU VAZUT CAT DE DES SCANTEILE INTELIGENTEI SCLIPESC SI APOI MOR IN NOAPTEA COSMICA. Si, deoarece, in toata galaxia nu au gasit nimic mai pretios decat mintea, pretutindeni i-au incurajat zorii. Au devenit fermieri ai campurilor stelare.Semanau si uneori culegeau roadele. Iar alteori, fara tragere de inima,erau nevoiti sa pliveasca. "

marți, 6 octombrie 2009

2001 - O odisee spatiala - Arthur C. Clarke


"cu doi ani in urma s-a decoperit prima dovada a existentei extraterestre inteligente. O lespede sau un monolit de material dur, negru, de trei metri inaltime, a fost descoperit ingropat in craterul Tycho ( de pe Luna) .
Iata-l (...)
Lucrul cel mai uimitor legat de acest obiect este antichitatea sa. Datele geologice dovedesc dincolo de orice indoiala ca are o vechime de trei milioane de ani. A fost ingropat pe Luna, prin urmare atunci cand stramosii nostrii erau oameni mainuta primitivi. Dupa o asemenea durata, era normal sa presupunem ca-i inert. La scurt tim insa dupa rasaritul lunar, a emis o extrem de puternica unda de energie radio.
Credem ca aceasta energie a constituit doar reziduul, efectul secundar al unei forme necunoscute de radiatie, intrucat in acelasi timp, mai multe sonde spatiale au detectat o neobisnuita interferenta strabatand intreg Sistemul Solar.
Am reusit sa-i stabilim traiectoria cu mare precizie.
A fost directionata exact catre Saturn.
Judecand lucrurile dupa eveniment, am stabilit ca monolitul e un mecanism de semnalizare alimentat cu energie solara, sau cel putin declansat de Soare. Faptul ca si-a emis pulsul imediat dupa rasarit in momentul cand a fost expus la lumina zilei pentru prima data dupa 3 milioane de ani, nu poate fi considerat o simpla coincidenta. Si totusi obiectul a fost ingropat in mod deliberat, iar groapa a fost acoperita cu grija. Obiectul a fost usoar de gasit. Il inconjura un puternic camp magnetic.

luni, 5 octombrie 2009

Ursula se intoarce acasa - Un veac de singuratate

"Oamenii care o insotisera pe Ursula la intoarcerea acasa, descoperira calitatea buna a solului si pozitia sa privilegiata fata de mlastina, astfel incat, catunul sarac de la inceput, se preschimba repede intr-un sat plin de activitate, cu pravalii, cu ateliere de felurite mestesuguri si o sosea pe care traficul devenise neintrerupt, si pe care sosira primii arabi incaltati cu papuci, cu cercei in urechi, vanzand margele de sticla in schimbul papagalilor.
Jose Arcadio Buendia nu cunoscu nici o clipa de ragaz. Fascinat de o realitate imediata care in momentul acela ii aparu mai fantastica decat universul vast al imaginatiei sale, se dezinteresa complet de laboratorul de alchimie, lasa sa doarma materia extenuata dupa luni indelungata de manipulari si redeveni omul intreprinzator de la inceput, acela care hotarase traseul ulitelor si asezarea caselor noi, pentru ca nimeni sa nu profite de avantajul de care ceilalti sa nu se bucure in mod egal."

duminică, 4 octombrie 2009

Amprenta piciorului marelui Yoghin Milarepa


Iata amprenta piciorului marelui yoghin Milarepa care a trait in urma cu un mileniu, dar al carui nume este , intr-atat de incarcat de binecuvantari, incat este suficient sa-l pronunti, si acestea se revarsa asupra fiintei tale, si in prezent, la o mie de ani dupa el. Practicile Yoga Maha Mudra, a Marelui Simbol, creeaza posibilitatea transcenderii fenomenalitatii lumii, acum si aici. Yoga Marelui Simbol este o invatatura asupra Realitatii Ultime, care se transmite, ca orice invatatura despre Adevar, prin descendenta orala, de la Maestru la Discipol, cel mai ades, fara intermediul cuvantului. Maestrul poate transmite invatatura, pentru discipoli alesi de destin, si de la distanta, prin telepatie. In urma unei Initieri in Adevar, aspirantul realizeaza transcendenta mortii si atinge telul ultim si cel mai inalt : iesirea din Ciclul Karmic al Nasterii si al Mortii. Aceasta invatatura poate fi oferita doar de Maestrul care apartine unei succesiuni initiatice, si daca este perfect realizat spiritual. Discipolul poate aspira la initiere si la parcurgerea etapelor pe calea realizarii spirituale, doar daca a renuntat complet la lume si s-a daruit pe sine invatatorului.

Ray Bradbury - "Detunatura"


DESPRE RISCUL MODIFICARII ISTORIEI IN TIMPUL CALATORIEI IN TRECUT

"Ceata care invaluise masina se spulberase. Iata-i, asadar, ajunsi in vremea veche, trei vanatori si doua calauze, cu armele lor de metal albastru pe genunchi.
- Isus inca nu s-a nascut, spuse Travis. Moise inca nu s-a urcat pe munte sa stea de vorba cu Dumnezeu.Piramidele inca mai sunt pietre in munti, asteptand sa fie cladite. Ganditi-va : Alexandru, Caesar,Napoleon, Hitler, nu exista." (...)

"Se aflau in pustiul primordial. Vantul aducea tipetele unor pasari departate si mirosul sarat al unei mari stravecgi, amestecat cu mireasma unor ierburi jilave si a unor flori sangerii." (...)

"Daca omori, din greseala, un soarece, aici, in timpul trecut, inseamna ca urmasii sai, o duzina, o mie, un milion, apoi un miliard de soareci posibil, nu mai apar.Ce s-ar intampla cu vulpile care au nevoie de soarecii aceia ca sa supravietuiasca? Daca-i lipsesc zece vulpi, leul moare de foame.Lipsite de un leu, tot felul de insecte, vulturi si miliarde de fiinte sunt azvarlite in haos si distrugere. Iata unde se poate ajunge : cu 59 de milioane de ani mai tarziu, un om al cavernelor, unul dintre cei zece-doisprezece existenti in intreaga lume, se duce sa vaneze un porc mistret sau un tigru cu colt de spada, ca sa aiba ce manca.Dar dumneata, prietene, omorand din greseala un soarece in trecutul indepartat, ai distrus toti tigrii din aceea regiune. Asa ca omul cavernelor, moare de foame. Iar omul acela nu-i un om oarecare, baga de seama. El este o intreaga natiune viitoare. Din rarunchii lui ar fi iesit zece feciori, si asa mai departe, pana la aparitia unei civilizatii. Daca-l distrugi pe omul acela distrugi o intreaga semintie, un popor, o intreaga istorie a vietii. Este ca si cum ai ucide niste stranepoti ai lui Adam.Calcand in picioare un soarece, in timpul incursiunii in trecut, poti starni un cutremur in viitor, ale carui urmari ar putea zguduii din temelii Pamantul si destinele unui sir intreg de generatii. Prin moartea acelui om al cavernelor,un miliard de oameni inca nenascuti, sunt innabusiti in pantecele mumelor lor. Roma nu se mai poate inalta pe cele sapte coline.Europa ramane, poate pe veci, o padure intunecata, si doar Asia prospera, plina de vigoare.Calca in picioare un soarece, si zdrobesti piramidele. Calca in picioare un soarece, si-ti lasi asupra Vesniciei urma adanca, aidoma unui Grand Canyon.Regina Elisabeta nu s-ar mai naste niciodata, Washington n-ar mai traversa raul Delaware, Statele Unite n-ar mai exista. Asa ca, luati seama, ramaneti pe alee, nu va abateti niciodata!''

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Un om norocos - Octavian Paler

"Insul mediocru care nu stie ca-i mediocru sau nu-i pasa de asta este pe jumate mantuit; pactul sau cu viata nu ameninta sa se rupa; el trece prin viata linistit, se insoara,se duce la serviciu,isi uraste colegii mai buni decat el si ii vorbeste de rau, ia cuvantul la intruniri negand azi ce a afirmat ieri, isi linguseste superiorii, iar cand nu mai depinde de ei ii barfeste, ii detesta, intre timp, face copii, ARE CHIAR O MICA AVENTURA, pana imbatraneste si moare.
Pe cand unul ca mine, oricat de lipsit de scrupule ar fi, simte totusi cateodata frigul mediocritatii si atunci e gata de orice nesocotinta, ca betivul care inainte de a se lasa de bautura, se imbata oribil intr-un chef de adio,in care se incaiera, si lovit, moare."

" Ce inseamna a te realiza? A-ti inchide destinul, ca pe un cerc. Esti realizat, intr-un cuvant, poti sa mori. Ai ajuns pe culme, ai castigat o batalie. Si ce faci dupa asta? Te culci cumva pe laurii cuceriti pana ce ei putrezesc sub tine? Sau te sinucizi si lasi cu limba de moarte sa ti se puna pe mormant acesti lauri?
Pe cand esecul e cu totul altceva! El te obliga sa speri, sa mergi mai departe, s-o iei de la capat, sa incerci din nou, strangand pumnii. Esecul este un sfarsit numai pentru cei care nu au vlaga in ei. Pe mine ma ambitioneaza sa fac ceea ce n-am reusit sa fac."

"Fiecare isi face Dumnezeu din ce poate. Din talas, din catifea sau din tacere. Eu mi-l fac din ideea ca in orice esec mai este ceva important de facut : sa-l intelegi; si ca, in orice infrangere, se mai poate obtine o victorie : s-o privesti in fata."

joi, 1 octombrie 2009

Numai tu , iubire ...

"Case si masini se vor prabusi, sisteme se vor narui, si numele celor mari se vor scutura ca frunza; numai tu iubire, infloresti sus pe ruinele cetatilor si incredintezi vantului semintele vietii."

Karel Capek

miercuri, 30 septembrie 2009

Moartea lui Melchiade in romanul "Un veac de singuratate"

"In cele din urma se indrepta spre locul unde Melchiade obisnuia sa-si intinda cortul, si dadu peste un armean taciturn care lauda in limba spaniola un elixir care te facea invizibil. Acesta inghitise dintr-o sorbitura o cupa plina cu o substanta chihlimbarie in clipa cand Jose Arcadio Buendia isi croi drum cu brutalitate, prin mijlocul grupului care asista cu gura cascata la spectacol, si reusi sa-i adreseze intrebarea sa. Tiganul il invalui cu chipul sau spalacit, inainte de a se pierde intr-o baltoaca de pacura fumeganda si puturoasa, deasupra careia continuau sa pluteasca ecurile raspunsului sau : "Melchiade a murit." Sub lovitura acestei vesti, Jose Arcadio ramase impietrit, incercand sa-si stapaneasca durerea pe care o resimtea, pana cand oamenii stransi acolo se risipira chemati la alte spectacole si pana ce baltoaca armeanului taciturn se evapora complet."

Scene de dragoste in romanul "Un veac de singuratate"

"La prima atingere, oasele tinerei femei pareau ca se dezarticuleaza cu un trosnet inspaimantator, ca acel al unei cutii de domino, iar pielea i se topi in sudori livide, ochii i se umplura de lacrimi si din tot trupul ei porni un geamat lugubru si un miros vag de namol. Ea suporta insa izbitura cu o tarie de caracter si cu o vitejie de admirat. Jose Arcadio se simti atunci purtat in vazduh pana la o stare de inspiratie serafica, in care inima sa aprinsa deveni izvorul unor obscenitati tandre care patrundeau in urechile tinerei fete, iesindu-i pe gura traduse in limba ei"

( ... )


"Profitand de delicioasa imunitate pe care le-o asigura dezordinea generala, Jose Arcadio si Pilar Ternera cunoscusera cateva ceasuri de libertate. Umblau ca doi logodnici fericiti pierduti in multime, si au ajuns chiar sa banuiasca ca iubirea putea fi un sentiment mai grav, mai profund decat acea fericire neanfranata, insa efemera, a noptilor clandestine."

( ... )


"Vino incoace, ii spuse el. Rebecca asculta. Se opri langa hamac in sudori de gheata, simtind ca i se innoada matele,in timp ce Jose Arcadio ii mangaia cu varful degetelor gleznele, apoi pulpele si chiar coapsele, murmurand : ah ! Ea trebui sa depuna un efort supraomenesc cand o forta ciclopica o despuie de imbracamintea intima in doi timpi si trei miscari si o sfasie ca pe o pasarica.Mai avu timp sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca s-a nascut, inainte de a se darui inconstienta placerii neuitate a acestei dureri insuportabile, in mlastina fumeganda a hamacului, care absorbi ca o sugativa izbucnirea sangelui ei."

Paradigma nevoilor - Abrahaam Manslow


Dupa Manslow, nevoile fapturilor umane sunt ierarhizare si pot fi prezentate sub aspectul unei piramide in cinci trepte : trebuinte fiziologice, trebuinte de securitate, trebuinte de apartenenta, trebuinte de stima si prestigiu, si trebuinte de autorealizare. Iata-le, pe scurt :
1.Nevoi fiziologice : de hrana, de adapost, repaos,sexualitate. Satisfacera lor asigura consevarea si sanatatea.
2.Nevoi de securitate : trebuinte de echilibru emotional, de perseverare impotriva primejdiilor, pentru asigurarea conditiilor de munca si de viata.
3. Nevoi de apartenenta : trebuinte de afiliere si adeziune, de identificare cu altii, de apartenenta la familii, la grup,comunitate etnica, religioasa, culturala.
4.Nevoia de stima : stima fata de sine si alte persoane, nevoia de reputatie si prestigiu, de a se bucura de consideratie, si de a participa la decizii.
5.Nevoia de autorealizare : necesitatea de obiectivare a capacitatilor si disponibitatilor creative, si de promovare a sinelui.