Am citit de curand patru romane in colectia "Raftul Denisei", a editurii "Humanitas". Primul este romanul "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" de nobeliata Herta Muller.
Cartea n-are nici cap, nici coada, cum are vulpea si orice lucru care se respecta,si cu atat mai mult trebuie sa aiba o carte scrisa pentru a atrage cititorul.
Ba mai mult, naratiunea nu se leaga deloc.
Femeia asta nu ar fi rezistat o mie si una de nopti cu povestile ei, si nici macar cat Anna Boleyn, care este "Ana celor o mie de zile".
Dar nici o singura zi nu este valabila, aceasta scriitoare improvizata si ratata dar nobeliata.
Cele trei carti pe care le-am citit de ea, m-au plictisit de moarte, dar citirea lor imi permite sa o bag in ma-sa pe faptura asta fara har, de care si-au batut joc cei care au nobeliat-o, caci cine o citeste, poate spune doar ca "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".
Denisa, m-ai dezamagit ca ai lins-o in cur pe iapa asta batrana si hada, dar exceptia intareste regula si "Raftul Denisei" ramane cea mai selecta colectie romaneasca de romane din literatura lumii.
Romanul "Drumul" de Cormac McCarthy, laureat al premiului Pulitzer, este valabil, dar este o carte pe care o citesti si o uiti imediat.
Da, odata mi-a sarit inima din piept, citind-o.
Dar premiul nu-l merita.
"Amurgul zeilor stepei", de albanezul Ismail Kadare, este la inaltimea autorului.
Adica pe Everest.
Are stil, sensibilitate, dimensiuni insondabile, dincolo de cele trei ale lumii noastre.
Dar nu este o capodopera.
Sunt capodopere "Cetatea", "Palatul Viselor" si "Konstandin si Doruntina", trei din romanele acestui balcanic dintr-o tara marunta de la marginea Imperiului Otoman, care are insa, cel putin o viziune imperiala asupra lumii si existentei, daca nu chiar mai mult.
Iar ultima carte la care ma refer azi, romanul "Sorgul rosu", de cvasinecunoscutul chinez Mo Yan ( care, in traducere, inseamna "Nu Vorbi"), este o capodopera coplesitoare.
Dar trebuie sa ai ceva lecturi la activ ca sa sesizezi asta.
Sunt, pe Terra, scriitori, precum Kadare, Mo Yan, sau Haruki Murakami, pentru care si premiul Nobel este prea mic, dar care nu-l primesc.
In schimb, l-au primit in ultimii trei ani niste nulitati : Doris Lessing, Le Clezio si Herta Muller.
Ultimul care a meritat premiul Nobel , este turcul Orhan Pamuk
( "Ma numesc Rosu" - "Benim adim Kirmizi").
Cartea n-are nici cap, nici coada, cum are vulpea si orice lucru care se respecta,si cu atat mai mult trebuie sa aiba o carte scrisa pentru a atrage cititorul.
Ba mai mult, naratiunea nu se leaga deloc.
Femeia asta nu ar fi rezistat o mie si una de nopti cu povestile ei, si nici macar cat Anna Boleyn, care este "Ana celor o mie de zile".
Dar nici o singura zi nu este valabila, aceasta scriitoare improvizata si ratata dar nobeliata.
Cele trei carti pe care le-am citit de ea, m-au plictisit de moarte, dar citirea lor imi permite sa o bag in ma-sa pe faptura asta fara har, de care si-au batut joc cei care au nobeliat-o, caci cine o citeste, poate spune doar ca "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".
Denisa, m-ai dezamagit ca ai lins-o in cur pe iapa asta batrana si hada, dar exceptia intareste regula si "Raftul Denisei" ramane cea mai selecta colectie romaneasca de romane din literatura lumii.
Romanul "Drumul" de Cormac McCarthy, laureat al premiului Pulitzer, este valabil, dar este o carte pe care o citesti si o uiti imediat.
Da, odata mi-a sarit inima din piept, citind-o.
Dar premiul nu-l merita.
"Amurgul zeilor stepei", de albanezul Ismail Kadare, este la inaltimea autorului.
Adica pe Everest.
Are stil, sensibilitate, dimensiuni insondabile, dincolo de cele trei ale lumii noastre.
Dar nu este o capodopera.
Sunt capodopere "Cetatea", "Palatul Viselor" si "Konstandin si Doruntina", trei din romanele acestui balcanic dintr-o tara marunta de la marginea Imperiului Otoman, care are insa, cel putin o viziune imperiala asupra lumii si existentei, daca nu chiar mai mult.
Iar ultima carte la care ma refer azi, romanul "Sorgul rosu", de cvasinecunoscutul chinez Mo Yan ( care, in traducere, inseamna "Nu Vorbi"), este o capodopera coplesitoare.
Dar trebuie sa ai ceva lecturi la activ ca sa sesizezi asta.
Sunt, pe Terra, scriitori, precum Kadare, Mo Yan, sau Haruki Murakami, pentru care si premiul Nobel este prea mic, dar care nu-l primesc.
In schimb, l-au primit in ultimii trei ani niste nulitati : Doris Lessing, Le Clezio si Herta Muller.
Ultimul care a meritat premiul Nobel , este turcul Orhan Pamuk
( "Ma numesc Rosu" - "Benim adim Kirmizi").
3 comentarii:
cititul este mult mai de folos omului si carturarului vasarin ivan, si lui ivan veresin, dar si lui florin si nea Sandu!!!
am ca si contrabalanta politichia de doi bani si trei lulele din Romania.
acum citesc pe andrei makine cu a sa carte recviem pentru est, ismail kadare e urmatoarea pentru a intregii imaginea moscovei poststalin.
sorgul rosu este o capodopera pentru cei ce patrund sensurile vietii si pot cobori la conditia omului de rand chinez; pentru mine este o epopee falsa, o insiruire de personaje goale pe dinauntru, imbracate in culorile dorite de autor. mo yan nu e de pe terra este un extraterestru care a auzit cum se traieste in china estica, pe baza asta si-a scris povestea.
Desi sunt inainte de toate, cititor, exista si carti pe care nu le pot asimila, si imi dau seama de asta dupa primele 50 pagini. Dar stiu ca trebuie sa citesc pana la capat cartea pentru a avea dreptul la o parere. Astfel, imi pot permite sa spun, de exemplu, ca Salman Rushdie nu este scriitor. Am citit trei carti de el : "Rusinea", "Copiii din miez de noapte" si, desigur, "Versetele satanice". Este un porc netalentat si atat. Iar porcul este un animal spurcat.
In ceea ce-l priveste pe Mo Yan, nici prin gand nu-mi trece sa te conving ca este un mare romancier.Dar pentru a-l citi, trebuie sa cunosti China, mentalitatea chinezeasca, cate ceva din cultura lor multimilenara si din filosofia lor existentiala, trebuie sa le citesti basmele, mitologia, epopeile. Sa citesti macar "Osanditii mlastinilor". Pierzi enorm daca nu reusesti sa privesti lumea si cu ochi de chinez sau de evreu. Noi nici nu suntem un popor, ci o turma. Nu vom fi niciodata o natiune, din cauza unor politruci ca Ceausescu, Iliescu si Basescu. Macar sa fim oamneni dupa modele umane din culturi multimilenare...
voi incerca osanditii mlastinilor. sper sa reusesc de data asta sa merg pana la capat.
ma gandesc ca noi suntem individualitati a caror imunitate poate accepta sau nu anumite idei.
poate eu am o hipersensibilitate la modul de a fi om chinez.
Trimiteţi un comentariu