„Dacă folosim toată fizica pe care o ştim în acest moment şi efectuăm
nişte calcule evidente, concluzia la care ajungem reprezintă o veste
proastă”, anunţă Joseph Lykken, un specialist în fizică teoretică din
cadrul Laboratorului Fermi, un accelerator de particule din Illinois,
SUA.
Lykken a prezentat cercetarea sa în cadrul întrunirii anuale a organizaţiei American Association for the Advancement of Science , ce are loc la Boston zilele acestea.
„Se pare că universul în care trăim este, în mod inerent, instabil, iar
la câteva miliarde de ani în viitor urmează să dispară”, a explicat
Lykken, care este totodată membru al echipei de cercetători ce lucrează
la experimentul Large Hadron Collider, cel mai mare accelerator de particule din lume.
Fizicienii au anunţat anul trecut că au descoperit ceea ce pare a fi o
particulă subatomică mult-căutată, cunoscută sub numele de „bosonul
Higgs”, despre care se crede că dă masă materiei. În prezent,
cercetătorii desfăşoară eforturi pentru studierea particulelor apropiate
de bosonul Higgs, lucru necesar pentru confirmarea descoperirii.
Dacă descoperirea va fi confirmată, ea va reprezenta un pas cheie în
înţelegerea modului în care universul a apărut acum 13,7 miliarde de ani
– şi cum va înceta să existe.
„Acest calcul ne spune că peste câteva zeci de miliarde de ani va avea loc
o catastrofă”, spune Lykken. „O mică bulă dintr-un univers «alternativ»
va apărea undeva în universul nostru, se va dezvolta şi apoi ne va
distruge”, a explicat Lykken, adăugând că fenomenul se va desfăşura cu
viteza luminii.
Oamenii de ştiinţă au încercat să calculeze stabilitatea pe termen lung a
universului nostru înainte de descoperirea bosonului Higgs, dar
calculele au devenit mai uşor de efectuat după ce experimentele de la
LHC au confirmat că masa bosonului este undeva în jurul valorii de 126
de miliarde de electron-volţi, un număr cheie pentru stabilirea sorţii
universului.
Acest calcul necesită calcularea masei bosonului Higgs cu o marjă de
eroare de maximum 1% şi masa exactă a altor particule subatomice. „Dacă
modificăm aceşti parametri chiar şi foarte puţin, sfârşitul universului
arată complet altfel”, a explicat Lykken.
Specialiştii afirmă că este foarte probabil ca Pământul să fi dispărut
cu mult timp înainte ca bosonii Higgs să dea startul sfârşitului
Universului. Fizicienii se aşteaptă ca Soarele să moară peste 4,5
miliarde de ani, când îşi va epuiza hidrogenul, urmând să devină o
gigantă roşie, distrugând planeta noastră în cadrul procesului de
extindere.
Am gasit pe Facebook la Hajni o floare rosie sugerand niste buze de fata, este floarea numita Psychotria elata, si creste in Columbia, patria lui Gabriel Garcia Marquez , unde ne imaginam , catre tarm, satul mitic Macondo, si scheletul carbonizat al unui galion spaniol, ce rasare in apropiere, intr-un camp cu maci ... Postarea lui Hajni ma inspira sa incep un capitol despre flori pe blogul AMIN, care a pierdut o mie de postari din cauza falimentului Webshots, ce mi-a extras pozele din bloguri. Recuperez, astfel, si spiritul vechilor mele bloguri abandonate, LEMURIA si NIRVANA, unde facem numeroase postari de poze cu gradina noastra.
Frumoasa
varsta, s-ar putea spune ... Dar este suma anilor traiti de cele trei
surori Bronte ... Asa ca, este mai potrivita tacerea. Anne si Emily au
murit in acelasi an : 1849. Emily suferea de tuberculoza pulmonara. La
fruntariile mortii, bolnavul de ftizie are privirea stralucitoare, si
sperantele de supravietuire renasc in sufletul sau. Asa incearca natura
sa-i aline suferinta. Obrajii bolnavului devin rosii, ai zice ca viata
revine in ei. Este un semn : semiologia i-a gasit un nume poetic.
Roseata din obrazul bolnavului de ftizie aflat in preajma mortii este
numita " trandafirii cimitirului". * Mama
ne aduce pe lume, dar voi scrie aici doar despre tatal surorilor :
este Patrik Bronte, fiu de tarani, irlandez, desigur. Pastor anglican
in Yorkshire. Au fost si doua surori moarte de mici, si fratele
BRAWELL, mort de tanar, prin darul betiei, care a lasat un portret
facut de el surorii Emily, aflat in prezent la Galeria Nationala din
Londra. Cea mai mare dintre surori este Charlotte, nascuta in 1816, si
moarta in 1855. A urmat Emily, care a trait intre 1818 si 1849, si apoi
Anne, intre 1820 si 1849. Au scris si poeme, tustrele. Au publicat
impreuna volumul "POEMS" in 1845, sub triplul pseudonim "CURRER, ELLIS
and ACTON BELL". Editorul lor a fost NEWBY, care le-a publicat si
romanele. Pentru Wuthering Heights, publicarea s-a facut aproape in
conditii ruinatoare pentru autoare. Dar ce roman! Astept sa postezi si
tu despre romanul "La rascruce de vanturi", Diana. * Iata cateva dintre cartile surorilor Bronte, pozate in Biblioteca Babel :
- "LA RASCRUCE DE VANTURI" - 1847 * ANNE BRONTE : - "Agnes Grey" - 1847 - "Necunoscuta de la Wildfell Hall" - postum, 1884 * Charlotte
este expresia razvratirii femeii asupra soartei care o condamna la o
existenta monotona, lipsita de orizont, si a revoltei impotriva
mentalitatii care subjuga femeia barbatului. Ea scrie ca despre sine,
proclama adevaruri traite, marturiseste despre viata sa amara si
tragica, despre visurile si deziluziile sale, despre obstacolele ce
rasar in calea fericirii, si revendica dreptul la o viata libera si
implinita. Anne, scrie cu indrazneala despre statutul femeii in
societate, dand dovada de libertate de gandire. Despre Emily, sper ca
va scrie Diana. Emily este cea mai buna dintre toate. * Faptul ca
autoarele acestor romane sunt femei, le-a sporit succesul. Pe vremea
aceea, femeile scriau literatura dulceaga, cee ce nu e cazul la
surorile Bronte, pe care Diana le indrageste. Amin
"
(...) In acest ultim amurg, atatea amintiri il napadesc din adancul
undelor, lasand sa se auda inca o data fosnetul inceputului : Cetati
in ruina, turle de biserici, larga talazuire a sesurilor, satele
rasarite in calea lui, si ramase apoi in urma, pline de viata lor veche
si tainica. Dar dintre toate cate au fost, muntii raman in viata lui NEINTRECUTA, SUPREMA AVENTURA. Acum, pentru Olt, intregul zbucium al vietii s-a incheiat. AICI E SFARSITUL. Din tot ce a fost candva, n-au mai ramas decat aceste sterpe nisipuri. Unde sunt muntii, padurile, cetatile de odinioara ? DESERTACIUNE A DESERTACIUNILOR, par a spune intinderile lor pustii si spulberate, TOTUL E DESERTACIUNE ... "
ZOHARUL, Cartea Splendorii spune : "Cand un om se culca sa doarma, sufletul lui il paraseste si se urca spre Tarii. Dumnezeu i se arata dupa destinul pe care si l-a ales si-i acorda gratia Lui dupa intelepciune. Pentru prima trepata, VISUL. Pentru cea de-a doua, VIZIUNEA. Pentru cea de-a treia, PROFETIA. ( "Cabalistul din Praga" de Marek Halter)
Asemenea
lui Saul Bellow, care in 1976 a luat nu numai premiul NOBEL pentru
literatura ci si premiul PULITZER, Elias Canetti a fost laureat a doua
premii literare prestigioase in 1981 : premiul NOBEL si premiul Franz
Kafka. Dar in '73 ne aflam inainte de Nobel, si eram inca un cititor necopt, prea mic pentru marele si unicul roman al lui Elias Canetti, publicat in romana in acel an, dupa ce fusese scris in 1930-1931 si aparut
in 1935, intitulat initial " Kant in flacari", apoi "Die Blendung"
adica "ORBIREA", titlu ales si pentru traducerea romaneasca a lui Mihai
Isbasescu, pentru Editura Univers, colectia RS 20 (
realizata in 1973 ). Dar nu am epuizat titlurile sub care s-a publicat
"Orbirea", editia americana din 1947 poarta titlul " The Tower of
Babell", iar cea franceza din 1949, "Le Tour de Babel", ceea ce-mi place
nespus, prietenii stiu de ce. Mai mult chiar, in Anglia, titlul ales
pentru traducerea din germana din 1946 este " Auto-da-Fe". *
Am citit
"Orbirea" in 1973. an in care Elias Canetti, cu nume italian si prenume
evreiesc , traia in Anglia si scria in limba germana, ceea ce il facea
foarte atractiv pentru mine. Stiam ca s-a nascut la Dunare la Rusciuc in
Bulgaria, dar inca nu stiam ca a supt lapte de la o doica romanca, si
limba salvata s-a nutrit si cu lapte de mama romanesc ... * Canetti s-a
nascut in 25 iulie 1905 - o data importanta in calendarul meu - si pana
la moartea sa la Zurich, din1994, departe de natalul Rusciuc, departe
si de Spania natala a parintilor sai sefarzi, drumurile vietii l-au
purtat de la Rusciuc la
Manchester, Laussane - acolo mama sa l-a invatat limba germana printr-o
metoda traumatizanta, care insa nu l-a impiedicat sa devina scriitor de
expresie germana - VIENA, Zurich ( unde avea sa-si sfarseasca zilele),
Frankfurt si iarasi Viena - aici a studiat intre 1924- 1929 Chimia - si
aici si-a trait de fapt intreaga viata, avand insa si resedinte la
Londra si la Zurich.