Saint-Quentin, la 140 km. de Paris. Un oras obisnuit din Picardia. Cartierul Remicourt are case de caramida veche, fara gradini, case mohorate, asemanatoare unele cu altele.
In septembrie 1986, cuplul Jean-Marc si Lucie Belmer, se muta intr-una din casele cartierului.
In scurt timp, viata lor devine un cosmar.
*
Iata cele relatate de ei despre casa aceea neobisnuita :
Noaptea seauzeau sunete de vesela, de parca cineva lua masa.
Alteori se auzeau zgomote care sugerau ca mobila este trasa.
Intr-o noapte, dintr-un perete au inceput sa se scurga siroaie de sange. Dupa acest episod, au inceput sa apara pete de sange pe haine si pe mobila, si chiar si in beci.
Cainele casei era mereu agitat in parea inspaimantat.
Usile se deschideau singure.
Petele de sange apareau si cand nu era nimeni in casa, si erau descoperite de locatari la sosirea acasa.
Politistul comunitar Guy Piette, atesta faptul ca analizele au stabilit ca sangele este de tip uman ."
( din Magazinul cultural al ziarului "Romanul", adaptare de Madelaine Iancu, pe care am readaptat-o pentru aceasta postare)
*
Acest text de o naivitate dureroasa, pe care am gasit cu cale sa-l copiez in caietul de insemnari despre paranormal in sept. 1992, arata cat eram de ahtiat dupa astfel de stiri.
Cred ca este o nascocire de doi bani, si pot inventa in orice clipa ceva mult mai tare.
Dar postarile de pe "Fenomene exotice" redau o parte din acel caiet de insemnari, implicit textele naive, pe care, insa, le voi reduce drastic, in caz ca mai sunt.
M-am maturizat si eu pe parcursul citirii a zeci si zeci de carti si sute de articole din domeniu.
*
Si totusi, daca casa aceea chiar sangereaza ?
Oare azi mai sangereaza ?
*
Iata, in imagine o alta casa, care nu sangereaza, dar este construita intr-un copac.
As locui cu placere in ea, cu tot cu Biblioteca Babel.
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu