joi, 15 octombrie 2009

Alexandru George - "Intr-o dimineata de toamna"

Decat un tipat de sinceritate, pierdut in haul spatiului infinit, mai de folos este o fraza elaborata.

Orice act de creatie este o eruptie inafara, o iesire in lume, o insurectie impotriva a ceea ce este, deci a ordinii universale, cata va fi existand.

SCRISUL este cea mai tacuta activitate a omului si tacerile constituie primul spatiu de rezonanta a ceea ce am vrea sa se numeasca opera.

DRAGOSTEA este acaparatoare si, asemeni surorii ei bune, iluzia, e chiar tiranica. Isi are sensul in ea insasi, dar si-l cauta, totusi, chinuitor si absurd, in afara, pentru ca de nimic nu e sigura decat de ceea ce ii vine printr-o actiune asupra altuia, printr-o cucerire.

Poate ca VISUL este un indemn pentru orice scriitor sa-si verifice dreptul de a nu tine seama de o anumita ordine a realitatii, pentru a fugi dupa o alta ordine a lumii.

duminică, 11 octombrie 2009

"Asteptarea Penelopei" - Ligia Tomsa


La marginea marii
Ard noptile in mine mirodenii,
Stau dreapta pe tarmul statornic si te-astept.
Dar tipul ma tese cu paianjeni la tample
Si-o seceta mare mi-e gura uitata.
Ridica-ti corabiile pe vanturi mai bune !
Gleznele-mi cresc tot mai mult in tarana,
Sangele ma zideste in prunduri tot mai adanc.
Luna, ca un caine batran, zorile-mi latra,
Si radacini de ape au ochii mei pe ape cautand.
Nu vei gasi la intoarcere
Decat o amfora de piatra, la tarmul statornic asteptand.
Ascult la tarm, langa alge cu miros de moarte,
Glasul pestelui urias care tine pamantul in spate :

"De-atata singuratate, carnea ta de flacara si vant
Se va risipi prin lume, ca o samanta fara pamant,
Oasele tale, lungi, cantatoare
Se vor preface curand in ulcioare,
Ceturi maloase, iti vor putrezi varsta bratelor frumoase."

Imi acopar auzul cu valurile marii fosnitoare
Si ma dezbrac de sange, ca de petale, o tulpina de floare,
Dreapta, raman pe tarmul potrivnic,
Amiaza apune-n mine ca-ntr-o grota adanca.
Seara, albatrosii ma-mbracxa-n aripi,
Crezandu-ma stanca.



Mazo de la Roche - "Mostenirea lui Finch"


"Scopul lui era sa viziteze casa parinteasca a femeii care-i fusese sotie si de care divortase. Aflase despre moartea fratelui ei, care locuise in acea casa si ca mobilierul va fi vandut amatorilor, impreuna cu toate celelalte obiecte.
PETRECUSE ACOLO CATEVA DINTRE CELE MAI FRUMOASE ZILE ALE VIETII SALE, pe vremea cand ii facea curte lui Millicent, si simise dorinta irezistibila de a mai vedea o data camerele prin care trecuse odinioara. ( ... )
Pentru prima data in viata, lui Nicholas i se parea ca aude in apropierea sa cum scartaie portile deschise ale celuilalt taram, de dincolo de moarte.
Deschise dormitoarele principale si se uita inauntru DAR NU DESCOPERI NICI O AMINTIRE DIN TRECUT, decat cel mult oglinzile cu respingatoarele pete de muste si paturile pe care zaceau gramezi de rufarie si perne. Un sertar al unei masute era deschis pe jumate si intr-insul se vedeau foi de hartie ingalbenita. Isi simtea trupul aproape intepenit si abia astepta sa plece din casa asta. ( ... )
Cobori treptele cu pasi grei, deschise usa si dupa ce intra, o inchise incet in urma lui. O perdea rupta atarna de-a curmezisul ferestrei, taind lumina din odaie; cand se uita imprejurul sau, constata mirat ca nu este singur. In fata unui birou era asezata o femeie care scosese niste hartii din sertar si incepuse sa le controleze. Era gata sa plece cand ochii lor se intalnisera. Ramase nemiscat si se uita la ea, infiorat la gandul ca JOACA O SCENA PE CARE O REPETASE DE NENUMARATE ORI INAINTE. In afara de aceasta senzatie, nu simtea nimic altceva,deoarece creierul sau incetase sa finctioneze. Examina femeia si constata ca era foarte bine imbracata,mai in vartsta, cu infatisare distinsa, dar NU ERA SIGUR DACA EL SI FEMEIA DIN FATA LUI EXISTAU IN REALITATE, in lumea pe care el o cunoaste. Ecoul glasului ei destrama suflul de vraja ce pusese stapanire pe el, cand o auzi spunand :
- Ia te uita, Nicholas! Mi se pare atat de straniu sa te intalnesc tocmai aici !
Glasul actiona asupra lui intocmai ca sloiurile unui rau cand incep sa plezneasca, PENTRU A DESCATUSA UN VAL DE IREZISTIBILE AMINTIRI. Constata, fara posibilitatea de indoiala, ca se gaseste fata in fata cu Millicent, femeia de care divortase, si ca s-au intalnit aici, in casa fratelui ei, care murise. ( ... )
- Cand ma gandesc la tot ce s-a intamplat intre noi, imi dau seama c-am fost amandoi niste prosti. ( ... ) Imi pare bine ca am avut posibilitatea sa ne intalnim pentru ultima data aici."

sâmbătă, 10 octombrie 2009

G.G. Marquez, despre boala insomniei

BOALA INSOMNIEI

"Contractasera boala insomniei. Ursula, care invatase de la mama ei puterile medicinale ale plantelor, prepara si dadu tuturor sa bea o bautura pe baza de aconita, dar nimanui nu-i venea somnul si-si petrecura toata ziua visand treji. In acesta stare de luciditate infricosatoare de halucinatie, vedeau nu numai imaginile care alcatuiau propriile vise, ci fiecare cuprindea in viziunile sale si imaginile din visele celorlalti.Era ca si cum casa s-ar fi umplut de vizitatori. Sezand in balansoarul din coltul bucatariei, Rebecca visa un om care-i semana foarte mult, imbracat in panza alba, cu gulerul camasii incheiat cu un buton de aur, si care venea sa-i aduca un buchet de trandafiri."

BALADELE LUI FRANCISCO - BARBATUL

"Dupa cateva luni reveni Francisco-Barbatul, un mosneag de aproape doua sute de ani, care pribegise prin lume si trecea des prin Macondo, cantand balade compuse de el insusi. Francisco-Barbatul relata in aceste melodii, cu multe amanunte, evenimentele petrecute in satele din drumurile sale, de la Manaura pana la marginile mlastinilor, astfel ca daca aveai de trimis o veste, sau voiai sa faci cunoscuta o stire, ii dadeai doua sutare pentru a o trece in repertoriul sau. In felul acesta afla Ursula de moartea mamei ei, printr-o simpla intamplare, intr-o noapte cand asculta aceste cantece in speranta de a descoperi in ele ceva in legatura cu fiul ei, Jose Arcadio."


PREVESTIREA LUI MELCHIADE DESPE MACONDO

"Intr-o noapte, lui Melchiade i se paru ca a descoperit o prevestire cu privire la viitorul satului Macondo. Va fi un oras-lumina, cu case mari din sticla, in care nu va mai ramane nici o urma din neamul Buendia.
-Gresit ! Protesta Jose Arcadio Buendia. Nu vor fi case de sticla ci de gheata, asa cum am visat eu, si va fi un Buendia in veacul vecilor."

miercuri, 7 octombrie 2009

Despre comunism - Teohar Mihadas

"Comunismul fiind o experienta , pur asiatica, este un regim politico-social ideal pentru sclavii innascuti, pentru lenesi, pentru lichele, pentru brute fara scrupul, pentru invidiosi, pentru lingai, pentru cinici, pentru cretini care se ambitioneaza sa ajunga cu tot dinadinsul sefi. La fel pentru cei care considera ca instaurarea mizeriei generale, egala pentru toti, si definitiva, inseamna instaurarea dreptatii, a egalitatii si a fericirii absolute in lume."

Poarta stelara


2001 - O odisee spatiala - Arthur C. Clarke

"POARTA STELARA. Timp de trei milioane de ani s-a rotit in jurul lui Saturn, asteptand un moment dintr-un destin ce-ar fi putut sa nu se implineasca niciodata. Pentru nastera ei fusese sfaramata o luna, iar resturile creatiei sale mai orbitau in prajma. Acum, lunga asteptare se sfarsise. Pe o alta lume inteligenta aparuse si incerca sa-si paraseasca leaganul planetar. UN VECHI EXPERIMENT ERA CALE SA-SI ATINGA PUNCTUL CULMINANT. Cei ce incepusera acest experiment, cu atat de mult timp in urma, nu fusesera oameni, si nici macar umani. Dar erau din carne si din sange si atunci cand priveau adancurile spatiului ceresc ii incerca uimirea, exaltarea si singuratatea. Imediat dupa ce au obtinut forta necesara, au pornit spre stele. In explorarile lor au intalnit viata intr-o multime de forme de manifestare si au studiat evolutia pe o mie de planete. AU VAZUT CAT DE DES SCANTEILE INTELIGENTEI SCLIPESC SI APOI MOR IN NOAPTEA COSMICA. Si, deoarece, in toata galaxia nu au gasit nimic mai pretios decat mintea, pretutindeni i-au incurajat zorii. Au devenit fermieri ai campurilor stelare.Semanau si uneori culegeau roadele. Iar alteori, fara tragere de inima,erau nevoiti sa pliveasca. "

marți, 6 octombrie 2009

2001 - O odisee spatiala - Arthur C. Clarke


"cu doi ani in urma s-a decoperit prima dovada a existentei extraterestre inteligente. O lespede sau un monolit de material dur, negru, de trei metri inaltime, a fost descoperit ingropat in craterul Tycho ( de pe Luna) .
Iata-l (...)
Lucrul cel mai uimitor legat de acest obiect este antichitatea sa. Datele geologice dovedesc dincolo de orice indoiala ca are o vechime de trei milioane de ani. A fost ingropat pe Luna, prin urmare atunci cand stramosii nostrii erau oameni mainuta primitivi. Dupa o asemenea durata, era normal sa presupunem ca-i inert. La scurt tim insa dupa rasaritul lunar, a emis o extrem de puternica unda de energie radio.
Credem ca aceasta energie a constituit doar reziduul, efectul secundar al unei forme necunoscute de radiatie, intrucat in acelasi timp, mai multe sonde spatiale au detectat o neobisnuita interferenta strabatand intreg Sistemul Solar.
Am reusit sa-i stabilim traiectoria cu mare precizie.
A fost directionata exact catre Saturn.
Judecand lucrurile dupa eveniment, am stabilit ca monolitul e un mecanism de semnalizare alimentat cu energie solara, sau cel putin declansat de Soare. Faptul ca si-a emis pulsul imediat dupa rasarit in momentul cand a fost expus la lumina zilei pentru prima data dupa 3 milioane de ani, nu poate fi considerat o simpla coincidenta. Si totusi obiectul a fost ingropat in mod deliberat, iar groapa a fost acoperita cu grija. Obiectul a fost usoar de gasit. Il inconjura un puternic camp magnetic.

luni, 5 octombrie 2009

Ursula se intoarce acasa - Un veac de singuratate

"Oamenii care o insotisera pe Ursula la intoarcerea acasa, descoperira calitatea buna a solului si pozitia sa privilegiata fata de mlastina, astfel incat, catunul sarac de la inceput, se preschimba repede intr-un sat plin de activitate, cu pravalii, cu ateliere de felurite mestesuguri si o sosea pe care traficul devenise neintrerupt, si pe care sosira primii arabi incaltati cu papuci, cu cercei in urechi, vanzand margele de sticla in schimbul papagalilor.
Jose Arcadio Buendia nu cunoscu nici o clipa de ragaz. Fascinat de o realitate imediata care in momentul acela ii aparu mai fantastica decat universul vast al imaginatiei sale, se dezinteresa complet de laboratorul de alchimie, lasa sa doarma materia extenuata dupa luni indelungata de manipulari si redeveni omul intreprinzator de la inceput, acela care hotarase traseul ulitelor si asezarea caselor noi, pentru ca nimeni sa nu profite de avantajul de care ceilalti sa nu se bucure in mod egal."

duminică, 4 octombrie 2009

Amprenta piciorului marelui Yoghin Milarepa


Iata amprenta piciorului marelui yoghin Milarepa care a trait in urma cu un mileniu, dar al carui nume este , intr-atat de incarcat de binecuvantari, incat este suficient sa-l pronunti, si acestea se revarsa asupra fiintei tale, si in prezent, la o mie de ani dupa el. Practicile Yoga Maha Mudra, a Marelui Simbol, creeaza posibilitatea transcenderii fenomenalitatii lumii, acum si aici. Yoga Marelui Simbol este o invatatura asupra Realitatii Ultime, care se transmite, ca orice invatatura despre Adevar, prin descendenta orala, de la Maestru la Discipol, cel mai ades, fara intermediul cuvantului. Maestrul poate transmite invatatura, pentru discipoli alesi de destin, si de la distanta, prin telepatie. In urma unei Initieri in Adevar, aspirantul realizeaza transcendenta mortii si atinge telul ultim si cel mai inalt : iesirea din Ciclul Karmic al Nasterii si al Mortii. Aceasta invatatura poate fi oferita doar de Maestrul care apartine unei succesiuni initiatice, si daca este perfect realizat spiritual. Discipolul poate aspira la initiere si la parcurgerea etapelor pe calea realizarii spirituale, doar daca a renuntat complet la lume si s-a daruit pe sine invatatorului.

Ray Bradbury - "Detunatura"


DESPRE RISCUL MODIFICARII ISTORIEI IN TIMPUL CALATORIEI IN TRECUT

"Ceata care invaluise masina se spulberase. Iata-i, asadar, ajunsi in vremea veche, trei vanatori si doua calauze, cu armele lor de metal albastru pe genunchi.
- Isus inca nu s-a nascut, spuse Travis. Moise inca nu s-a urcat pe munte sa stea de vorba cu Dumnezeu.Piramidele inca mai sunt pietre in munti, asteptand sa fie cladite. Ganditi-va : Alexandru, Caesar,Napoleon, Hitler, nu exista." (...)

"Se aflau in pustiul primordial. Vantul aducea tipetele unor pasari departate si mirosul sarat al unei mari stravecgi, amestecat cu mireasma unor ierburi jilave si a unor flori sangerii." (...)

"Daca omori, din greseala, un soarece, aici, in timpul trecut, inseamna ca urmasii sai, o duzina, o mie, un milion, apoi un miliard de soareci posibil, nu mai apar.Ce s-ar intampla cu vulpile care au nevoie de soarecii aceia ca sa supravietuiasca? Daca-i lipsesc zece vulpi, leul moare de foame.Lipsite de un leu, tot felul de insecte, vulturi si miliarde de fiinte sunt azvarlite in haos si distrugere. Iata unde se poate ajunge : cu 59 de milioane de ani mai tarziu, un om al cavernelor, unul dintre cei zece-doisprezece existenti in intreaga lume, se duce sa vaneze un porc mistret sau un tigru cu colt de spada, ca sa aiba ce manca.Dar dumneata, prietene, omorand din greseala un soarece in trecutul indepartat, ai distrus toti tigrii din aceea regiune. Asa ca omul cavernelor, moare de foame. Iar omul acela nu-i un om oarecare, baga de seama. El este o intreaga natiune viitoare. Din rarunchii lui ar fi iesit zece feciori, si asa mai departe, pana la aparitia unei civilizatii. Daca-l distrugi pe omul acela distrugi o intreaga semintie, un popor, o intreaga istorie a vietii. Este ca si cum ai ucide niste stranepoti ai lui Adam.Calcand in picioare un soarece, in timpul incursiunii in trecut, poti starni un cutremur in viitor, ale carui urmari ar putea zguduii din temelii Pamantul si destinele unui sir intreg de generatii. Prin moartea acelui om al cavernelor,un miliard de oameni inca nenascuti, sunt innabusiti in pantecele mumelor lor. Roma nu se mai poate inalta pe cele sapte coline.Europa ramane, poate pe veci, o padure intunecata, si doar Asia prospera, plina de vigoare.Calca in picioare un soarece, si zdrobesti piramidele. Calca in picioare un soarece, si-ti lasi asupra Vesniciei urma adanca, aidoma unui Grand Canyon.Regina Elisabeta nu s-ar mai naste niciodata, Washington n-ar mai traversa raul Delaware, Statele Unite n-ar mai exista. Asa ca, luati seama, ramaneti pe alee, nu va abateti niciodata!''