Procesul ... - 10.

Din clipa in care suntem pe deplin constienti de corpul nostru fizic, ni se releveaza si al doilea corp, corpul eteric, printr-o perceptie care provine din interiorul propriei noastre fiinte. devenim constienti de periferia celui de-al doilea corp. La moartea corpului fizic, corpul eteric ramane in viata timp de 13 zile, dupa care mare la randul sau si se disperseaza.
Al doilea corp poate iesi din corpul fizic. In timpul meditatiei, corpul eteric poate sa urce sau sa coboare, caz in care gravitatia nu mai are efect asupra noastra si avem senzatia ca am parasit pamantul.Corpul eteric nu este supus legii gravitatiei. In hipnoza, corpul fizic nu are nici un rol, fiind implicat corpul eteric. Somnul obisnuit este destinderea corpului fizic. Somnul hipnotic provine din corpul eteric. 75% din boli provin din corpul eteric si trec la corpul fizic.

Dorinta totala, completa, se transforma in putere a vointei.

Daca dorim intr-o maniera totala sa ne parasim corpul, acest lucru se produce. Iesind din corpul fizic, parasim pozitia de tranzitie in care ne aflam pe teritoriul propriului corp, dar suntem inca in exteriorul corpului eteric, si dupa patrunderea in corpul eteric, nu mai suntem constienti de primul corp, dar devenim constienti de corpul eteric, privit din interiorul acestuia. Astfel devenim constienti de functionarea sa, de mecanismele si viata sa interioara. Dupa ce ne familiarizam cu al doilea corp, vom dobandi constienta ca ne aflam, concomitent in doua corpuri : cel fizic si cel eteric. Atentia noastra va fi indreptata acum spre doua regiuni, spre doua dimensiuni.

Aflandu-ne in teritoriul corpului eteric, suntem, totodata, in exteriorul corpului astral. Dorinta de a patrunde in corpul astral este suficienta pentru a patrunde in el. Astralul este format din aberi transparenti, spre deosebire de eteric, format din aburi opaci. Datorita transparentei corpului astral, nu stim daca ne aflam in interior, sau in exteriorul sau. Corpul astral are aceeasi marime cu celelalte doua corpuri anterioare. Prin patrunderea in corpul astral, continutul sau se modifica, dar dimensiunea ramane neschimbata. In ce priveste dimensiunea, al saselea corp are dimensiuni cosmice, iar cel de-al saptelea, nu are dimensiuni.

CORPUL MENTAL

Al patrulea corp, cel mental, nu este inconjurat de nici un fel de zid, nici macar de unul transparent. El are o anumita limita care poate fi trecuta fara probleme si trecerea de limita sa nu necesita nici o metoda. O persoana care a atins corpul astral poate trece cu usurinta in corpul mental. Dar trecerea din mental in al cincilea corp este la fel de dificila ca si trecerea din corpul fizic in corpul eteric.

CORPUL SPIRITUAL

Al cincilea corp este corpul spiritual. Intre corpul mental si corpul spiritual se afla un zid. Cele patru corpuri inferioare se situeaza toate pe acelasi plan, impartirea lor fiind orizontala. Intre corpul mental si cel spiritual,miscarea se face pe verticala, fiind o trecere intr-un plan superior. Mentalul priveste in jos, avand cursul descendent, ca si apa. Focul are o miscare ascensionala, si simbolizeaza trecerea de la corpul mental la cel spiritual.Pentru depasirea mentalului, trebuie sa incetam sa privim in jos, si sa orientam privirea in sus. In meditatie, ochii trebuie indreptati in sus, spre chakra Ajna. Dupa directia ochilor se va orienta si privirea noastra interioara.

Procesul... - 11.

Exista patru tipuri de yoga : hatha yoga se ocupa de corpul fizic, mantra yoga de corpul eteric, bhakti yoga de cel astral si raja yoga se ocupa de corpul mental. In trecut, toata lumea trebuia sa inceapa cu primul corp, dar acum oamenii se afla la nivele diferite de evolutie, unii au atins deja cel de-al doilea corp, corpul eteric, intr-o existenta trecuta, altii au atins corpul astral, si asa mai departe. Din punctul de vedere al visului, este indispensabil sa incepem cu primul corp, pentru a putea cunoaste toate tipurile, intregul evantai. Deci, in al patrulea corp, cel mental, constiinta noastra trebuie sa ia forma focului si sa se indrepte spre regiunile superioare. Mijloacele de verificare sunt numeroase. Daca mintea noastra este supusa atractiei sexuale, atunci ea este asemenea apei, a carei miscare este descendenta, iar centrul sexual se afla in partea inferioara a corpului. In corpul mental insa ochii trebuie dirijati in sus. Trebuie sa privim la un centru situat deasupra ochilor, si anume la chakra ajna. Cei doi ochi ai nostri trebuie sa priveasca in sus, spre al treilea ochi. Cand privirea noastra converge spre al treilea ochi, se aprinde un foc intens. Simtim o senzatie de caldura in locul in care se situeaza chakra. Al treilea ochi se deschide si trebuie sa-i pastram prospetimea. Persoana are in interior trei tipuri de energie diferite. O parte din energie este trasa in jos, atasandu-se de primul corp. O alta parte se ataseaza de al doilea corp, si alta de al treilea corp.O asemenea persoana nu are nici un centru, fiind comparabila cu o casa fara stapan, in care fiecare servitor isi revendica acest titlu. Cele trei tipuri de energie trebuie sa fie orientate in aceeasi directie. Practicarea tehnicilor pentru trezirea constiintei superioare este containdicata inaintea cunoasterii primelor patru corpuri, existand pericolul aparitiei unei diviziuni iremediabile a constiintei. Caz in care trebuie sa asteptam existenta urmatoare pentru a putea evolua. Este mai bine sa practicam tehnici care incep cu inceputul. Daca in vietile anterioare am trecut prin primele trei corpuri, vom trece prin ele repede si fara dificultati. Apoi putem sa le transcendem. Faptul de a intra in al cincilea corp este un eveniment semnificativ. Primele patru corpuri sunt caracteristice omului. Al cincilea corp, corpul spiritual, TRANSCENDE OMENIREA. In primul corp suntem doar animale. Ceea ce caracterizeaza omul se naste odata cu corpul eteric, se dezvolta in corpul astral, iar dezvoltarea umana se incheie in corpul mental. Nici o civilizatie nu a trecut dincolo. Dincolo este o transcendere a ceea ce este uman. Buda, Mahavira, Krishna, au transcens ceea ce este uman. Ei sunt supraoameni. Chiar si cei care traiesc in corpul mental par supraoameni in ochii omului de rand. Asa era de exemplu, Einstein. Ei reprezinta perfecta dezvoltare a ceea ce este uman. De la primul la al patrulea corp, miscarea se realizeaza din exterior spre interior. De la al patrulea la al cincilea corp, se realizeaza de jos in sus. De la al cincilea corp, corpul spiritual, mai departe, miscarea se face de la ego la non-ego. Dimensiunea se modifica. Pana la corpul spiritual omul nu are centru. El este impartit in fragmante. Centrul, unitatea nu apare decat odata cu corpul spiritual. Deci cristalizarea are loc in momentul patrunderii in al cincilea corp.Dar penru a progresa mai departe, chiar si aceste cristale trebuie sa dispara in vid, in cosmic.

Procesul... - 12.

Al cincilea corp, corpul spiritual, este cel mai bogat. Este punctul culminant al tuturor posibilitatilor : culmea individualitatii, a dragostei, a compasiunii, a tot ce este pretios. In acest corp, ego-ul este cristalizat.

Al saselea corp este taramul parfumului cosmic. Exista doar o circumferinta fara centru. Toate divizarile au disparut, a disparut si separarea dintre “eu” si “non-eu”.
Individualitatea poate sa dispara in doua feluri : In schizofrenie, caz in care personalitatea se imparte in mai multe subpersonalitati, sau prin reuniunea cu cosmosul, caz in care personalitatea se pierde in vastitate, in Brahma. Floarea a disparut, dar parfumul ramane, fara de cauza, nemuritor, nelimitat si extinzandu-se mereu.

Faptul ca nu exista metoda de trecere dincolo de al cincilea corp, provine din aceea ca toate metodele sunt legate de ego. Transcenderea corpului spiritual pentru a accede in corpul cosmic este non-tehnica. Tocmai cel care ar trebui sa aplice metoda, trebuie sa dispara. Facand apel la metoda, cel care o utilizeaza, isi intareste ego-ul, care devine un nucleu de cristalizare. Este motivul pentru care cei care raman in al cincilea corp, corpul spiritual,vorbesc despre un numar infinit de suflete. Ei cred ca fiecare spirit este un atom.

Ego-ul cristalizat trebuie sa dispara. Dar pentru aceasta nu exista nici o metoda. Cum sa trecem dincolo, daca nu exista nici o cale ? Calugarii ZEN vorbesc despre poarta fara poarta. Nu exista poarta, si cu toate acestea, ea trebuie trecuta. Ce este de facut ? Primul lucru este renuntarea la identificarea cu ego-ul cristalizat. Esti constient de fortareata inexpugnabila a eului care trebuie sa dispara. Explozia se produce, si se realizeaza trecerea dincolo de corpul spiritual.

Vine si momentul in care ego-ul a fost parasit, si eu-ul nu mai exista. A avut loc cristalizarea, apoi a disparut. Cristalizarea este necesara, avand functia de pod care asigura trecerea. Dar vine si clipa cand ea nu mai este necesara.

Anumite persoane ating corpul spiritual fara sa fi trecut prin corpul mental. Este cazul persoanelor foarte bogate, care s-au cristalizat pe o anumita directie. Un sef de stat, un Hitler, un Stalin s-au cristalizat intr-o directie, in corpul spiritual, fara a trece prin corpul mental.In cazul in care cele patru corpuri inferioare nu sunt in armonie, cristalizarea este destructiva.

Toti oamenii aspira la dezvoltarea ego-ului, datorita unei dorinte intime de a atinge corpul spiritual. Dar, mergand pe scurtatura, exista riscul ratacirii. Scurtatura poate fi reprezentata de abundenta bunurilor materiale, adica puterea economica, de puterea politica si alte tipuri de putere. In aceste cazuri, ego-ul se poate realiza printr-o falsa cristalizare, care nu este in acord cu personalitatea noastra totala. Se produce o cristalizare gresita, o crestere anormala, o boala.

“Gasca fiind iesita din sticla”, sunteti proiectat spre al saselea corp, corpul cosmic.

Procesul ... - 13.

CORPUL COSMIC

“Intre corpul spiritual si cprul cosmic se intinde taramul misterului. Pana la corpul spiritual, metodele yoga sunt de ajutor. Apoi ele isi pierd orice valoare. Pentru corpul spiritual este de ajutor ZEN-ul, care constituie o metoda de trecere in corpul cosmic. ZEN are succes in Occident datorita tipului de cristalizare specific al ego-ului, la occidentali. Zen-ul este util doar pentru trecerea de la corpul spiritual la cel cosmic, dar inainte si dupa aceea, nu este util. Este neputincios si chiar periculos asupra celorlalte corpuri. Munca si efortul sunt utile pana la trecerea in corpul spiritual, dar inutile pentru trecerea in corpul cosmic. La acest nivel, ele nu duc niciunde : gasca nu va iesi din sticla.Corpul spiritual este un nou inceput. In acest punct se trece de la individual la non-individual. ZEN-ul care implica non-efortul, este util la acest nivel. Non-actiunea isi are propriul taram si regulile proprii, care in corpul spiritual raman de neanteles, dar devin operante dupa trecerea de corpul spiritual.

Pentru a trece de la corpul cosmic la corpul nirvanic, nu se mai pune nici macar problema non-metodei (nontehnicii). Metodele se pierd in corpul spiritual, iat non-metoda, in corpul cosmic. Ceea ce se poate intampla in corpul cosmic, este faptul de a ne da seama, la o vreme, ca ne aflam in corpul nirvanic. Notiunea de cosmos a disparut, si a ramas vacuitatea.

Trecerea de la corpul cosmic la cel nirvanic este acauzala, si necontienta. Se realizeza spontan, fara sa ne dam seama. Ruptura de continuitate este creata de absenta cauzei. In prezenta unei cauze, continuitatea se pastreaza si fiinta nu poate sa se stinga.

Al saptelea corp este perfecta nefiinta : NIRVANA, vacuitate, non-existenta.

Trebuie sa existe o intrerupere a continuitatii pentru a trece de la existenta la non-existenta.Aceasta reprezinta un salt fara nici o cauza. Absenta cauzei intrerupe continuitatea.

Trecerea de la corpul cosmic la corpul nirvanic nu poate fi formulata. Este o discontinuitate, un gol. Inainte exista un lucru, iar acum, altul (altceva), si nu exista intre ele nici o relatie. Un lucru s-a stins, un altul s-a nascut.

Procesul de extindere a constiintei - 14.

CORPUL NIRVANIC

“Corpul nirvanic este ultimul, deoarece iesim din lumea cuazalitatii. Am urcat pana la sursa originara, care era inaintea creatiei si care va ramane dupa neantizare. Saltul din cosmic in neant are loc datorita unei intamplari (fluctuatie fenomenologica). Este un eveniment fara cauza, care vine necerut si care nu presupune nici o pregatire. Se intampla instantaneu. Avem de facut un singur lucru : sa nu ne atasam de corpul cosmic. Atasamentul impiedica trecerea in nirvana.

Este necesar un spirit fara dorinta, fara aspiratie, fara nazuinta. Un spirit in stare de a fi.
Atunci are loc trecerea … si cosmosul insusi a disparut.

John Maxwell Coetzee - "Viata si vremurile lui Michael K."

Dupa ce-am vorbit despre nobeliati de carton, vine vremea sa reamintesc de Premiul Nobel pentru Literatura primit de Orhan Pamuk in 2006, si sa enumar cele cinci romane - toate stralucite - pe care le-am citit de acest autor, mentionandu-le in ordinea valorica, dupa criteriile mele subiective : "Ma numeasc Rosu", "Cartea neagra", "Zapada", " Fortareata alba", "Viata cea noua".

* * *

Descopar acum, citind romanul "Viata si vremurile lui Michael K", un nou nobeliat pe merit, in anul 2003, in persoana romancierului John Maxwell Coetzee.
O femeie de culoare, care avusese deja trei copii, cu barbati diferiti, despre a caror soarta, aflam doar ca al treilea, a murit dupa nastere, are un al patatrulea copil, cu buza de iepure.
Despre tata nu se vorbeste.
Femeia este menajera, si poarta copilul cu ea, pe la casele unde trudeste, apoi, de la varsta scolara il da la casa de copii, iar Michael devine gradinar in Cape Town.
In tara este razboi civil, iar mama imbatrinta, ajunge la spital, in stare grava, cu hidropizie.
Michael este chemat sa o ia acasa pe muribunda. Sta sa o vegheze in camera ei improvizata dintr-o magazie a casei unde lucra ca menajera, si mamei ii vine ideea de a se reintoarce in tinutul natal, pentru a scapa de razboi, tanjind dupa linistea din zilele copilariei.
Femeia are doua portofele.
Unul cu bani vechi, pe care nu a avut curajul sa-i schimbe, si s-au devalorizat, si alta cu bani noi, ceea ce-l convinge pe fiu ca pot sa realizeze calatoria spre locurile de bastina ale mamei.
Dar autoritatile nu le elibereaza acte, asa ca nu se pot duce cu trenul, si fiul improvizeaza un carut, si porneste cu mama LA DRUM, FARA ACTE, pe timp de RAZBOI, un razboi pe care ei nu-l inteleg, dar ii suporta consecintele.
Calatoria lor este o adevarata odisee.Drumul este plin de pericole, violenta, ocolisuri, foame si moarte, caci mamei i se face rau, si moare intr-un spital dintr-o localitate straina, unde este incinerata.
Fiul continua calatoria, cu scopul de a duce cenusa mamei la locul de bastina.
Banii mamei, stransi cu truda, ii sunt furati de un militar, la un baraj de pe sosea.
La alt baraj,este retinut si obligat la munca silnica.
Pana aici am ajuns cu lectura, dar stiu tot ce va urma, caci traiesc in Tara Nimanui, si aici se vorbeste exact despre viata si moartea mea.
Recomand cartea aceasta propusa de "Raftul Denisei". In aceasta perioada, fiind lefter de munca, in concediu fortat, citesc cate o carte pe zi.
Si acest roman curge ca un fluviu, incat nu te poti opri din lectura.
Merg azi la librarie sa mai iau tot ce se gaseste de Coetze in rafturi.

* * *

Cinghiz Aitmatov - "Stigmatul Casandrei"

Nu cred ca exsista macar si un singur intelectual roman care sa nu fi auzit de romanul "O zi mai lunga decat veacul", scris de romancierul kirghiz Cinghiz Aitmatov.
"Astfel de oameni trebuie sa conduca lumea", mi-am spus in 1988, cand am citit cartea, si tocmai asa ceva se intampla :
Gorbaciov il cooptase in echipa sa cu care a realizat "glastnost" si "perestrioca", dupa care Aitmatov a activat din partea Rusiei, apoi din partea Kirghizstanului, la ONU, la UE si pe langa NATO. A murit in Germania, in 10 iunie 2008.
Ceea ce a facut in politica este fara valoare. Gorbaciov a ratat. Lumea este la fel de rea ca in Razboiul Rece. Cand a scris despre ceea ce cunostea, in situl sau kirghiz, Aitmatov a fost stralucit.
Asta ramane de pe urma lui. Trecerea la perspectiva occidentala a autorului, este o ratare. O dovedeste si "Stigmatul Casandrei", din "Raftul Denisei". Este o carte plina de idei, dar fara suflet. Greu de citit aceasta carte eminamente politica. Dar iata un scurt fragment memorabil:

*
"Imi vine o idee, fie ea si idealista si prosteasca: ce s-ar fi intamplat daca omenirea ar fi evoluat fara sa inventeze arme si fara sa stie de razboaie ?
Ar fi oare omul fiinta care este acum, ar fi civilizatia asa cum o cunoastem azi,sau pe acest pamant ar domni o alta civilizatie si un alt fel de om ?
Oare o astfel de cale este exclusa din start ?"

Raftul Denisei - "Drumul" de Cormac McCarthy

Am citit de curand patru romane in colectia "Raftul Denisei", a editurii "Humanitas". Primul este romanul "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" de nobeliata Herta Muller.Cartea n-are nici cap, nici coada, cum are vulpea si orice lucru care se respecta,si cu atat mai mult trebuie sa aiba o carte scrisa pentru a atrage cititorul.
Ba mai mult, naratiunea nu se leaga deloc.
Femeia asta nu ar fi rezistat o mie si una de nopti cu povestile ei, si nici macar cat Anna Boleyn, care este "Ana celor o mie de zile".
Dar nici o singura zi nu este valabila, aceasta scriitoare improvizata si ratata dar nobeliata.
Cele trei carti pe care le-am citit de ea, m-au plictisit de moarte, dar citirea lor imi permite sa o bag in ma-sa pe faptura asta fara har, de care si-au batut joc cei care au nobeliat-o, caci cine o citeste, poate spune doar ca "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul".
Denisa, m-ai dezamagit ca ai lins-o in cur pe iapa asta batrana si hada, dar exceptia intareste regula si "Raftul Denisei" ramane cea mai selecta colectie romaneasca de romane din literatura lumii.
Romanul "Drumul" de Cormac McCarthy, laureat al premiului Pulitzer, este valabil, dar este o carte pe care o citesti si o uiti imediat.
Da, odata mi-a sarit inima din piept, citind-o.
Dar premiul nu-l merita.
"Amurgul zeilor stepei", de albanezul Ismail Kadare, este la inaltimea autorului.
Adica pe Everest.
Are stil, sensibilitate, dimensiuni insondabile, dincolo de cele trei ale lumii noastre.
Dar nu este o capodopera.
Sunt capodopere "Cetatea", "Palatul Viselor" si "Konstandin si Doruntina", trei din romanele acestui balcanic dintr-o tara marunta de la marginea Imperiului Otoman, care are insa, cel putin o viziune imperiala asupra lumii si existentei, daca nu chiar mai mult.
Iar ultima carte la care ma refer azi, romanul "Sorgul rosu", de cvasinecunoscutul chinez Mo Yan ( care, in traducere, inseamna "Nu Vorbi"), este o capodopera coplesitoare.
Dar trebuie sa ai ceva lecturi la activ ca sa sesizezi asta.
Sunt, pe Terra, scriitori, precum Kadare, Mo Yan, sau Haruki Murakami, pentru care si premiul Nobel este prea mic, dar care nu-l primesc.
In schimb, l-au primit in ultimii trei ani niste nulitati : Doris Lessing, Le Clezio si Herta Muller.
Ultimul care a meritat premiul Nobel , este turcul Orhan Pamuk
( "Ma numesc Rosu" - "Benim adim Kirmizi").

Sunt fascinat de cartea "Sorgul rosu" de Mo Yan

Cel care vede filmul "Sorgul rosu" risca sa judece gresit cartea si ar fi pacat caci ne aflam in fata unei capodopere de o vastitate asemenea necuprinsului existentei.
Filmul nu reda nici a zecea partea din ampla desfasurare de evenimente dramatice descrise in roman , si nu atinge nici macar tangential ideile autorului, filosofia sa.
Este o alta rasa de oameni, de pe un alt continent, cu alte mentalitati si obiceiuri, si intamplarile se petrec sub presiunea teribila a ocupatiei japoneze in campul acela nesfarsit de sorg rosu, salbatic, de nimeni sadit, care inglobeaza si mistuie furnicile umane in imensitatea sa rosie.
Doar o pagina vorbeste despre comunism, fara macar a-i pomeni numele, si totusi o singura pagina realizeaza o critica devastatoare a unui sistem criminal care a pervertit relatiile dintre oameni.

*****

" Tata a socotit mereu ca in clipa in care au scos-o pe bunica din mormant, chipul ei era la fel de frumos ca al unei flori, ca splendoarea din groapa a fost orbitoare si ca aromele aparte incantau nasul - ceva cu totul si cu totul ca-ntr-o poveste.
Dar luptatorii care fusesera de fata tagaduiau ca lucrurile ar fi stat asa : de fiecare data cand vorbeau despre asta, fetele li se strambau convulsiv in timp ce infatisau extrem de viu infatisarea hidoasa a cadavrului putrezit al bunicii si putoarea lui inabusitoare.
Tata credea cu tarie ca bat campii, pentru ca el isi amintea ca era perfect limpede la minte in acele momente si ca vazuse cu ochii lui cum, dupa ce fusese data la o parte si ultima tulpina de sorg, chipul zambitor si dulce al bunicii ardea ca un foc aprins, bocnind bezmetic.
Iar parfumul ei ii lasase o amintire profunda si de durata intre buze si dinti. Era pacat doar ca acel moment fusese prea scurt.
De cum au ridicat din groapa corpul bunicii, infatisarea ei dulce si stralucitoare si aroma ei adanca s-au prefacut intr-un fum subtire care a disparut plutind usor, lasand in urma doar un schelet alb ca zapada."

*****

Teodora, desfranata Bizantului Procopiu din Cezareea

Am recitit cateva pagini din "Istoria secreta" de Procopius din Caesarea, carte citita la tinerete, si n-am lasat-o din mana pana nu am dat-o gata, pentru a doua oara, la 35 de ani de la prima lectura. Aceste carti scrise despre dusmani spun vrute si nevrute. Eu stiu ce se poate crede si ce nu , dar ma amuza mai ales partea care nu e de crezut, din care, fac, iata, o postare. Dar cate nu spun despre tine si cei care, ti-au fost, si nu-ti mai sunt prieteni. Sau cate nu lasa sa se scurga despre tine. Asa si cu filmul in care Base bate un copil la un miting democrat si liberal, in 2004. Filmul a ajuns la cunostinta noastra, iesit din maini democrate. Destule vom mai afla despre Base, incepand de saptamana viitoare, cand va fi "fostul presedinte ". Dar pe cine dracu-l va mai interesa ?
Plescoaia e interesanta doar azi. Maine, la Centura ! Sa revenim la o colega antica a ei, care nu a fost doar curva, caci l-a prostit pe Iustinian, si a fost si "legitima".

Procopius din Caesarea, "Istoria secreta" :



"Dupa ce copilele au ajuns in floarea varstei, mama lor le-a adus pe scena, caci erau frumoase. Comito, sora mai mare, a reusit in scurt timp sa-si faca un nume. Teodora, o insotea la teatru ca o slujnica. Desi nu era inca implinita pentru dragoste, se impreuna cu haimanale, cu o pofta vrednica de un barbat, si nu se da in laturi nici de la sclavii care-si insoteau stapanii la teatru, si savarseau in clipele de ragaz faradelegi de felul acesta.
Ea a staruit mult timp intr-o casa de desfrau, macinandu-si trupul cu indeletniciri impotriva firii. Cand s-a facut mare si coapta pentru dragoste, a fost acceptata pe scena, si a ajuns in scurt timp, o "tarfa care bate ulitele", cum spun stramosii nostri.
Nu era nici flautista, nici cantareata din lauta si nici priceputa la dantuire, ci arata privitorilor doar fragezimea si toata goliciunea trupului ei. Apoi a incercat toate formele de teatru si a luat parte la infatisarea unor bucati usoare si hazlii sau a jucat in cateva comedioare, caci era placuta si glumeata. Si de aceea s-a facut repede cunoscuta.
Femeia nu avea nici un pic de rusine si nimeni n-a vazut-o in incurcatura, ci faptuia fara sovaiala lucrurile cele mai necinstite; era asa fel facuta incat, chiar batuta si palmuita, glumea si radea cu hohote si-si ridica haina, dinainte sau la spate, ca sa le artate celor de fata goliciunea trupului si tot ce trebuia sa ramana tainuit de privirile barbatilor.
De iubiti isi batea joc, lasandu-se prinsa in moleseala dulce a dragostei si folosind mereu alte mestesuguri de unire cu barbatul, incat izbutea sa inlantuie pentru totdeauna sufletele doritorilor de desfatare; insa nu se lasa dusa de nici unul din ei, dimpotriva, ea ii subjuga pe toti. Nimeni n-o intrecea in pofta de dragoste, caci mergea uneori la ospete cu zece tineri si chiar mai multi, aflati toti, in culmea puterilor trupesti si bine inzestrati pentru iubire, si, pana dimineata, se culca cu toti mesenii. ( ... )
Rolul sau la teatru, era sa se dezbrace in fata poporului, si ramanand goala se intindea pe scena cu fata in sus. Alti lucratori din teatru, ii aruncau boabe de orz peste partile rusinoase, iar niste gansaci, anume pregatiti pentru asa ceva, le ciupeau, una cate una de acolo, cu pliscurile lor, si le mancau ... "