duminică, 20 septembrie 2009

Metoda inversa in studiul istoriei si al biografiilor

Giovanni Papini - "Gog" :
"Metoda mea de consemnare a istoriei, care consta in a porni de la pezent catre trecut, e cea mai logica, mai naturala si mai satisfacatoare. E singura metoda care face posibila interpretarea faptelor omenesti. Trebuie sa fi observat ca un eveniment nu capata lumina si importanta decat dupa decenii si cateodata, dupa secole. Daca constat, in anul 637 intrarea musulmanilor in Ierusalim, acest fapt e un mic incident in expansiunea militara a Islamului. Dar, daca pornesc de la 1095, cand incepe sa se predice prima cruciada, mi se dezvaluie o importanta incalculabila a evenimentului. Ca intr-o epoca oarecare crestinii din Occident simt ca o ofensa intolerabila faptul ca mormantul lui Hristos e in stapanirea necredinciosilor si ca din acest sentiment s-a nascut ciocnirea dintre occident si orient - adica inceputul unuei noi civilizatii - iata ceea ce explica importanta decisiva a intrarii lui Omar in Ierusalim. Au trebuit sa treaca aproape cinci secole, pentru ca acest fapt sa produca consecinte enorme. Astfel, daca fac de-a-ndoaselea istoria evului mediu, cand ajung la anul 637, cunosc adevarata semnificatie a acestui fapt, tocmai pentru ca am povestit mai intai intrarea crucitatilor inIerusalim in 1099. Si tot astfel cu toate celelalte fapte istorice. Pentru ca sa intelegi imperialismul roman, trebuie mai intai sa fi examinat invaziile barbare si numai dupa ce ai studiat pe Luther poti intelege marile ordine calugaresti din secolul al 13-lea, dupa cum cunoasterea lui Buddha e necesara pentru a cunoastere exact India brahmanica dinainte. Intreprinderile orientale ale lui Iulian Apostatul si ale lui Pompei trebuie in mod necesar sa fi fost expuse mai intai, daca vrem - ajungand la Alexandru cel Mare - sa masuram importanta marsului sau in lungul Persiei. Fara sa fi povestit aventura lui Napoleon, nu se intelege nimic din Revolutia franceza si, fara revolutie, nu e posibil sa ai o idee aprofundata despre Ludovic al 14-lea si Ludovic 15-lea. Ultimul razboi european e un punct de plecare indispensabil pentru a recostitui formarea monarhiilor nationale in secolul al 15-lea si al 15-lea. Ceea ce explica ce-a fost, si nu viceversa. Iata de ce istoricii antici si modeni nu sunt decat cronicari cu ochi si cu geniu de cartita. Numai procedand de-a-ndoaselea, istoria va deveni o adevarata stiinta. E momentul, si aici, sa adoptam regula pretioasa care a facut gloria celorlalte stiinte : mergand de la cunoscut la mai putin cunoscut, spre necunoscut. Dar cel mai cunoscut pentru noi, nu e oare, timpul in care traim?
Ergo, cel dintai capitol al oricarei lucrari de istorie trebuie sa cuprinda totdeauna "ultimele noutati" si cel din urma capitol al oricarei lucrari de istorie universala, bine facuta, nu va putea cuprinde decat facerea lumii.

- Si cum procedai spre a aplica aceasta metoda inversa la biografii?
- Se aplica minunat. S-a spus de mult ca nu se poate judeca un om decat la sfarsitul vietii - si a judeca inseamna, pentru un om de stiinta, a intelege. Pentru a intelege pe un om mare, trebuie sa pornim, in mod necesara, de la ziua in care a murit. Viata lui Caesar incepe efectiv in ziua in care a fost asasinat. De ce a fost asasinat? Si, iata-ne in stare sa intelegem, incet, incet, ambitiile sale, campaniile. dictatura sa. Trecerea Rubiconului ne deschide calea pentru a intelege rivalitatea sa precedenta cu Pompei si aceasta rivalitate explica simpatiile sale democratice, care, la randul lor, isi gasesc justificarea in legaturile sale cu Catilina. Daca paragraful final al vietii lui Caesar priveste nasterea lui, nu-i nimic extraordinar aici : ca Caesar intra in mormant dupa metoda vechilor istorici sau se reintoarce, dupa metoda mea, in pantecele mamei sale, rezultatul este absolut acelasi. Din acel moment, ori e vorba de nastere, ori de moarte, Caesar nu mai exista.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu