"Solaris" sau tema contactului

Cum sa-mi pun problema contactului cu extraterestri, cand nu mi-am rezolvat-o nici pe aceea a contactului cu semenii mei intru ratiune, ratand contact dupa contact?
Dar ferice de mine ca si-au pus altii problema, de exemplu Carl Sagan, si iata, aici, Stanislaw Lem, si pot beneficia si eu de ideile lor.
Urmariti si pe blogurile mele "Oniria", secvente din filmul "Solaris", pe "Biblioteca Babel", cate ceva despre carte, si despre felul in care ne construim noi viata, si pe "Ivan Veresin", despre Stanislaw Lem.

* * *

Stanislaw Lem : "SOLARIS"

"Pornim in Cosmos pregatiti pentru orice, adica pentru singuratate, pentru lupta, pentru chinuri si pentru moarte.
Desi din modestie n-o spunem cu glas tare, totusi ne gandim adesea ca suntem mareti.
Si inca nu-i totul, fiindca spiritul nostru de sacrificiu se dovedeste o poza.
Ceea ce ne mana nu este catusi de putin sa cucerim Cosmosul, ci doar sa extindem la limitele acestuia Pamantul.
Unele planete sunt inghetate ca polii, altele pustii ca Sahara sau tropicale ca jungla braziliana.
Suntem umanitari si nobili, nu vrem sa subjugam alte rase, vrem doar sa le transmitem valorile noastre si sa le preluam, in schimb, mostenirea.
Ne consideram Cavalerii Sfantului Contact.
Dar este o a doua minciuna.Nu cautam pe nimeni inafara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi.
AVEM NEVOIE DE OGLINZI IN CARE SA NE RASFRANGEM.
Nu stim ce am putea face cu alte lumi.
Ne este de ajuns aceasta in care traim, dar fiindca incepem sa ne sufocam in ea,vrem sa descoperim in alte parti imaginea noastra idealizata; intruchiparile ei le cautam uneori in civilizatii mai evoluate decat a noastra, alteori le regasim in viziunea trecutului nostru primitiv.
Pe se alta parte insa,exista ceva ce nu acceptam, impotriva caruia luptam; doar nu reprezentam chintesenta virtutii terestre, monumentul eroismului uman!
Am venit aici asa cum suntem in realitate, iar cand ne dam arama pe fata, cand ni se dezvaluie latura pe care o tainuim, atunci nu mai vrem sa fim de acord ! "

* * *

Procesul de extindere a constiintei - 1.

Dupa Bhagwan Shree Rajnees ( Osho) :

- Procesul evolutiei spirituale este insotit de extindera constiintei. Arborii sunt mai constienti decat stancile, animalele sunt mai constiente decat arborii, oamenii sunt mai constienti decat animalele, iar Buda este mai constient decat un om neiluminat.
Materia este in intregime inconstienta. Buda este total constient. Omul se afla intr-un stadiu intermediar. Nu este nici neconstient, nici constient.
Majoritatea oamenilor cauta uitarea : intoarcerea la inconstienta. O realizeaza cu ajutorul alcoolului si drogurilor, sau prin munca, sex,sau stimulare senzoriala.Putini oameni decid sa realizeze calatoria spre starea superioara de constiinta.

Procesul natural si automat al evolutiei se incheia odata cu omul.Omul este ultimul produs al evolutiei inconstiente.Odata cu omul, incepe evolutia constienta.
Omul este liber sa decida daca doreste sau nu sa evolueze.
Evolutia inconstienta este un fenomen colectiv, in timp ce evolutia constienta este individuala.
Odata cu omul apare constiinta si capacitatea de decizie. Omul poate evolua, daca doreste, pana la starea de Buda. Odata cu omul apare posibilitatea revolutiei, care este un efort constient si individual, in sensul evolutiei,
Societatea totalitara il elibereaza pe om de responsabilitate, care ii revine, in totalitate societatii. Acest tip de societate neaga libertatea individuala si posibilitatea evolutiei umane. Omul este doar un element al unei structuri colective, ceea ce duce la regresiunea catre starea de animalitate.
Odata cu constiinta, se naste sentimentul de solitudine.Cu cat constiinta se largeste, cu atat mai mult creste sentimentul de solitudine. Starea de solitudine ii permita omului sa realizeze iluminarea.

Procesul - 2.

Ego-ul nu exista in sine; el este in relatie cu cineva.Cand suntem singuri, ego-ul se subtiaza, ajungand pana la urma sa se dizolve, indreptandu-se spre o noua nastere, cu o forta sporita.
Intr-un grup sunt responsabili toti, si nici unul.Nu exista o constiinta individuala, ci una de grup. Astfel, in grup, regresam, devenind asemenea animalului.

Solitudinea aduce extazul. Numai solitudinea permite obtinerea iluminarii.

Constiinta este un fenomen individual.Doar inconstienta este colectiva.

Dorinta de a poseda provine din teama de solitudine. Neputand suporta solitudinea, cautam compania cuiva. Dar, cum prezenta oamenilor este instabila, ne intoarcem catre obiecte. Faptul de a trai cu o femeie nu este usor si este mai simplu sa traiesti cu o masina. Deci, pana la urma, nevoia de posesiune se rasfrange asupra obiectelor. Devenind constient de propria solitudine, devenim constienti si de solitudinea altora, caz in care putem recunoaste faptul ca dorinta de posesie este nefireasca.
Odata cu ne-posesiunea, se nasta compasiunea, si, de asemenea, inocenta. A fi inocent inseamna a avea un spirit religios. O data cu inocenta se atige culmea adevaratei iluminari.

Procesul - 3.

Mentalul, asa cum exista el, nu este meditativ. Pentru ca meditatia sa se poata naste, mentalul trebuie sa se schimbe in intregime.
Mentalul traduce orice fapt in cuvinte, iar cuvintele devin o bariera, o inchisoare. Acest obicei de a transforma intotdeauna lucrurile in cuvinte este obstacolul care impiedica nasterea starii de spirit meditative.
Daca doresc sa ma indrept spre o stare de spirit meditativa trebuie sa devin constient de obiceiul de a traduce totul in cuvinte si de imposibilitatea mea de a opri acest proces.
Trebuie sa vad lucrurile, dar fara sa le transpun in cuvinte. Sa fiu constient de lucruri, fara sa le traduc in cuvinte. Voi lasa lucrurile sa fie, fara sa recurg la limbaj. Voi lasa fiintele sa fie, situatiile sa fie, fara sa recurg la limbaj.
Nu este imposibil; este natural. Situatia noastra prezenta este artificiala, dar suntem obisnuiti cu ea, procesul a devenit automat, incet nici nu suntem constienti de faptul ca transpunem fara incetare trairile noastre in cuvinte.
Mentalul traduce automat orice experienta in cuvinte, iar aceste cuvinte se interpun intre noi si trairile noastre.
A medita inseamna a trai fara cuvinte, a trai la un nivel extralingvistic. Uneori acest lucru se intampla in mod spontan.
Cand iubesti o persoana, ceea ce simti in primul rand este prezenta ei si nu prezenta cuvintelor.
Meditatia e punctul culminant al iubirii pentru existenta in totalitatea ei.
Sa intrerupem mecanismul transpunerii ei in cuvinte.
Trebuie renuntat la limbaj. Nu prin suprimare sau eliminare, ci astfel incat limbajul sa nu mai fie un obicei care sa ocupe intregul timp al constiintei voastre.
Cand mergem, picioarele noastre se misca. Dar daca ele continua sa se miste si cand suntem asezati, este un fapt anormal. Tot astfel, cand nu vorbim nimanui, limbajul trebuie sa dispara.
Existenta e intotdeauna tanara; limbajul este intotdeauna batran. Prin intermediul limbajului fugim de existenta, de viata, deoarece limbajul este un lucru mort. Cu cat suntem mai prinsi in tesatura lui, cu atat mai mult ne ucidem fiinta.
Cuvintele sunt comparabile cu fotografiile. Avem in fata ochilor un lucru viu pe care-l fotografiem, transformandu-l in ceva lipsit de viata.
Nu putem auto-hipnotiza prin mantras. Repetand un cuvant, putem creea o asemenea stare de plictiseala in mintea noastra incat sa adormim.
Ne scufundam in somn, in inconstient. Daca repetsm fara incetare Ram- Ram- Ram, mintea adoarme.
Bariera limbajului cade, dar ajungem in stare de inconstienta. Meditatia implica absenta barierei limbajului, dar prezenta constiintei, fara de care nu poate exista o comunicare cu existenta, cu tot ceea ce este.
Nici o mantra nu este de ajutor, nici celelalte psamodieri.
Auto- hipnoza nu este meditatie, ea este dimpotriva o stare de regresie. Prin ea nu depasim planul limbajului, ci ne cufundam intr-un plan inferior limbajului.
Nu putem elimina limbajul facand apel la cuvinte.
Sa devin constient de procesele mele mentale, de felul cum functioneaza mentalul meu, si apoi sa ma separ de el.
Sa trec, impreuna cu constiinta, alaturi: devin liber, spectator. Cu cat constiinta se largeste mai mult, cu atat percepem mai exact spatiul care separa experienta de cuvinte. Acest spatiu este intotdeauna prezent, dar inconstienta noastra ne impiedica sa-l remarcam.
Mentalul este asemanantor unui film. Spatiile goale sunt prezente. Cu cat suntem mai atenti la mentalul nostru, cu atat le distingem mai clar.
O constiinta fixata numai asupra cuvintelor este nemeditativa;in timp ce o constiinta fixata pe spatiile goale este meditativa, de fiecare data cand devenim constienti de spatiile goale, cuvintele scapa atentiei noastre.
Daca observam cu atentie lucrurile, in locul cuvintelor gasim un spatiul gol.
Nici nu am cunoscut decat unirea inconstienta. Sexul este unirea inconstienta, este punctul cel mai coborat al unirii.
Iar meditatia este unirea constienta, punctul de varf al unirii. Ceea ce le diferentiaza intre ele este nivelul de constiinta.
Numai prin intermediul esecurilor, erorilor, frustrarilor, numai prin intanirea cu viata puteam ajunge la meditatie.

Procesul - 4.

Intelegerea este neaparat intelectuala in prima faza, deoarece intelectul este usa templului. Dar el nu are nimic comun cu spiritualitatea aflata in sanctuar.

Nimeni nu ne poate invata mediatatia: nu este posibil decat sa ni se arate calea care duce la ea.
Nu se pot oferi informatii referitoare la ea, deoarece nici p informatie nu este cu adevarat o informatie.
Ea provine din exterior, in timp ce meditatia se ridica in profunzimile noastre intime.

Intrebati-va de ce nu sunteti deja in meditatie.
Intrebati-va unde s-a oprit cresterea voastra, unde sunteti blocati.
Tatonati in intuneric. Nu exista alt mijloc. Incercarile sunt tocmai cele care duc la intelegerea eliberatoare.
Meditatia nu este formata din noi plus ceva; ea este fara noi, este o transcendere a noastra. Cand suntem in abis, meditatia este. Ego-ul a disparut; noi am disparut. Fiinta este. Este ceea ce religiile inteleg prin Dumnezeu: fiinta ultima.
Moartea este o certitudine. De unde si imensa obsesie a sexului. Cum nu vom ramane la nesfarsit pe acest pamant, corpul nostru trebuie inlocuit prin altul, nou. Natura pune accentul asupra sexului, in caz contrar specia umana ar disparea. Daca ar fi depins de vointa, nu ar mai fi existat nici un singur om pe pamant. Fara sex, viata nu poate exista.

Ne este foarte usor sa mergem spre Divin plecand de la o sexualitate normala; ceea ce este foarte greu si intr-un anumit fel imposibil, este sa o facem cu un mental nevrozat. Trebuie sa ne regasim mai intai sanatatea, sa ne regasim normalitatea. Apoi vine si ziua in care sexul poate fi depasit Ramanand constienti pe parcursul actului sexual, realizam un lucru extraordinar, de o valoare inestimabila. Astfel, transformam actul sexual intr-o meditatie. Datorita sexului, realizam cel mai profund dialog cu natura.
Participand constient la actul sexual, devenim martor al acestuia. In acest caz, transcendem sexul, deoarece pozitia de martor este eliberatoare.
Daca dupa actul sexual incercam un sentiment de compasiune fata de partenera inseamna ca iubirea creste.

Pe plan pur sexual are loc unirea a doua corpuri. In iubire, sunt doua suflete. Percepeti comuniunea, intalnirea interioara, raportul interior. In acest fel realizati si transcenderea iubirii; si veti atinge stadiul rugaciunii. Aceasta rugaciune este o poarta prin care se realizeaza comuniunea dintre noi in totalitate. Celalalt in calitate de entitate distincta a disparut. Exista un celalalt impersonal – existenta in totalitate- si noi.

Daca suntem capabili sa ramanem constienti in cadrul intalnirii noastre cu totalitatea, vom transcende simultan entitatea ”eu” si totalitate.
Suntem totalitatea, unitatea perfecta.

Patrundeti in profunzimile actului sexual si veti descoperi iubirea. Patrundeti in profunzimile iubirii si veti descoperi rugaciunea. Patrundeti in profunzimile rugaciunii si va veti dizolva in unitate. Unitatea este totalitatea, extazul, fericirea.

Atentia este singura lumina pentru a explora viata. Cautati si scotociti prin cele mai ascunse unghere. Divinul fiind pretutindeni, nu va ridicati impotriva niciunui lucru din lume.

Procesul - 5.

Kundalini este enrgia concentrata in corpul si sufletul omului.
De obicei, numai o mica parte din forta Kundalini este activa si nici aceasta parte nu functioneaza armonios, ea este in conflict, provocand suferinte si angoasa.
Suferinta provine intotdeauna dintr-o energie aflata in conflict, si orice bucurie, orice fericire provine dintr-o energie afalta in armonie.

De ce ramane marea partea a energiei Kundalini in stare potentiala? De ce nu este actualizata? Deoarece ea nu este necesara in actiunile de rutina zilnice.
Numai partea solicitata intra in functiune. Rutina zilnica nu solicita totalitatea energiilor, ci doar o parte infima. Si daca aceasta parte infima nu este inca in armonie, aceasta provine dintr-o viata de zi cu zi neintegrata.
Constientul este sub control, in timp ce potentialul, inconstientul nu este sub control. Eruptia inconstientului ne aduce pe un teritoriu nesigur, pe care nu suntem capabili sa il administram.
Daca ne eliberam de energiile conflictuale, vom simti o usurare, dar aceasra inseamna sa aruncam fragmente din viata noastra, la anumite intervale de timp. Este o sinucidere lenta.
Ceea ce numim de obicei placere, nu este in realitate decat o descarcare a energiilor conflictuale. Ca si cum am arunca o povara. Si acest lucru este intotdeauna negativ. Fericirea dimpotriva, este pozitiva. Ea apare o data cu actualizarea energiilor. In loc de a elimina energiile, acestea trebuie sa infloreasca in noi, astfel incat se produce o miscare spre interior, ducand in final la beatitudine si extaz.
Avem doua posibilitati. Prima consta in descarcare, prin intermediul careia nu putem fi creativi. Aceasta este atitudinea obisnuita a omului. Energia circula de la centru la periferie, deoarece aceasta este directia in care ne indreptam. Kundalini inseamna exact miscarea opusa, adica energiile se indreapta spre centru facand sa rezulte beatitudinea, in timp ce miscarea indreptata spre exterior, provoaca, simultan, bucurie si suferinta. Bucuria este momentana, insa suferinta este durabila.
In organism se creeaza constant energie, insa in mod absurd, aceasta devine o povara pe care trebuie sa o eliminam in mod constant.
Cand energia curge spre interior, are loc o regenerare.
Postura lui Buddha (pozitia ”lotus” ) este o postura in cerc, in care energia este circulara, ea nu scapa spre exterior.
Asanas-urile si pranayama sunt metode prin intermediul carora dirijam energiile spre interior.
Pentru corp exista hatha yoga: asanas-urile, pranayama; pentru minte exista raja yoga si alte tipuri de yoga care se ocupa in principal de atitudini mentale.

Corpul si mintea au la baza aceeasi energie. Daca atunci cand suntem furiosi, ne controlam respiratia, furia se risipeste. Ea va fi in interiorul nostru, dar intr-o forma nemanifestata.
Este bine sa lucram simultan asupra corpului si mintii. Asupra corpului prin halta yoga, asupra mintii prin intermediul constiintei.
Daca dobandim capacitatea de a fi constienti de respiratia noastra, vom constientiza si propriile procese ale gandirii.

Procesul - 6.

Respiratia este poarta mentalului.Daca ne oprim respiratia, gandurile noastre se opresc. Daca gandim hoatic, si respiratia este haotica. Respiratia reflecta instantaneu modul nostru de gandire.
Odata ce realizam perceptia miscarilor subtile ale respiratiei, suntem capabili sa percepem si miscarile subtile ale gandirii.
Constientizarea procesului gandirii schimba calitatea mentalului; anas-urile si pranayama schimba calitatea corpului. Apoi vine momentul cand corpul si mentalul se unesc, si orice conflict dispare intre ele. Cele doua lucreaza simultan, dar nu suntem nici corp, nici mental. Ne cunoastem pentru prima data SINELE. Este transcendenta.

Omul contemporan este un fenomen cu totul nou. Pe vremea lui Pantajali, centrul personalitatii umane nu era intelectul, ci inima. Si inaintea lui Pantajali, era si mai jos, sub ombilic. Hatha Yoga a conceput metode utile si semnificative pentru fiintele al caror centru al personalitatii se situa in regiunea ombilicului. Apoi centrul a urcat la inima, si numai in acel moment s-a putut recurge la Bhakti Yoga. Aceasta cale s-a dezvoltat in Evul Mediu, deoarece tocmai in aceasta epoca s-a realizat transferul centrului personalitatii intre ombilic si inima. Orice metoda trebuie sa fie adaptata persoanei careia ii este destinata.In zilele noastre, nici macar Bhakti Yoga nu mai este convenabila. Centrul personalitatii s-a indepartat si mai mult de ombilic.In prezent, acest centru este intelectul.

Utilizarea unor metode haotice, spre deosebire de cele sistematice, sunt de ajutor pentru a scoate centrul din sfera intelectului, si pentru a-l cobori. In acest caz, metodele sistematice sunt neputincioase, sistematizarea fiind un domeniu specific intelectului. Ele nu fac altceva decat sa-l intareasca, dandu-i mai multa energie. Metodele haotice fac abstactie de intelect. Ele il fac inactiv, creand un asemenea haos incat centrul este coborat din intelect pana in inima.

Intelectul nostru a luat in stapanire o parte atat de mare a fiintei noastre, incat ne aflam total sub dominatia sa. Nu mai este loc pentru inima, astfel incat, aspiratiile acesteia sunt reprimate. Gandirea sistematizeaza intotdeauna, transforma lucrurile in abstractiuni matamatice, reprima sentimentele. Folosind o metoda haotica, tranferam centrul constiintei spre inima. In al doilea rand, se face apel la catharsis, care deschide si elibereaza inima si ne permite sa eliminam represiunile. Odata ce inima este usoara si libera, centrul de constiinta este impins si mai jos. El se stabileste in zona ombilicului. Aici se gaseste izvorul vitalitatii.

Constiinta poate actiona pornind de la orice centru al corpului, si cel mai aproape de sursa originara este ombilicul.Cel mai indepartat de sursa originara este creierul, astfel incat, daca energia vitala se indreapta spre exterior, centrul de constiinta devine creierul. Daca energia vitala se indreapta spre interior, ombilicul sfarseste prin a deveni centrul constiintei.

Meditatia Dinamica ajuta la indepartarea centrului de constiinta de creier. Meditatia nu provoaca numai o renastere, o transformare a individului ; ea pune bazele pentru transformarea intregii societati, si a fiintei umane ca atare.

Mintea nu poate sa creeze decat poli opusi : dumnezeu-diavol; viata-moarte; iubire-ura. Iubirea si ura provin din aceeasi energie, dar asta e greu de inteles, deoarece divizarea este o facilitate necesara mintii. Insa divizarea nu este reala. Ea nu este un adevar.

Daca o persoana va insulta, spuneti “PO”. Incercati sa simtiti schimbarea produsa in interiorul vostru. Un singur cuvant poate schimba mult lucrurile. Cand spuneti cuvantul “PO”, atunci raspunsul vostru este ;
” Inteleg. Acum stiu care este atitudinea voastra in privinta mea. Poate aveti dreptate, poate va inselati. Ma feresc sa decid acest lucru.”

Procesul - 7.

Bazati-va pe existenta, nu pe concepte. Aveti o constiinta profunda, libera de concepte. In absenta limbajului suntem in existential. In prezenta limbajului ne aflam in mental. Impreuna cu limbajul, fiecare om traieste intr-o lume a lui. Fara limbaj, oamenii se reunesc la limba unica, aceea a existentei. Sensul meditatiei este acela de a iesi din propria lume lingvistica, pentru a intra in existenta non-verbala. Experienta sexuala este singura experienta non-verbala pe care o cunoastem. Limbajul este inutil. Apeland la el, nu vom trai experienta in profunzime.

Daca reusim sa ne scoatem fiinta din lumea cuvintelor, ne putem scufunda in profunzimile existentei. Atunci, vom trai in toate imprejurarile in domeniul non-verbal al existentei, impreuna cu pietrele, arborii, pasarile, cerul, soarele, norii si ploaia. Cu cat vom face mai mult acest lucru, cu atat vom patrunde mai mult in existenta, si vom dobandi, tot mai mult, sentimentul unitatii.

Limbajul este util, desigur, in viata de toate zilele, dar nu il putem folosi in tinutul profunzimilor existentei, caci este un domeniu non-verbal. Limbajul nu este d

Procesul - 8.

CELE SAPTE CORPURI

Noi avem sapte corpuri care se numesc: fizic, eteric, astral, mental, spiritual, cosmic si nirvanic. Fiecare corp are tipul sau propriu de vis. Corpul fizic este cunoscut in Occident sub numele de constient, corpul eteric sub acela de inconstient, in timp ce corpul astral poarte numele de insconstient colectiv.

Corpul eteric are posibilitatea de a calatori prin vise. El are posibilitatea sa paraseasca partea fizica a corpului.
Daca vi le reamintiti, ele vor aparea ca vise, insa ele nu sunt vise similare cu cele ale corpului fizic. Pentru corpul fizic, inconstientul este corpul eteric: pt. corpul eteric, inconstientul este corpul astral si asa mai departe.
Exista, de asemena, vise astrale. Datorita lor, patrundem in vietile noastre anterioare. Ele sunt a treia dimensiune a visului. Se intampla ca, intr-un vis obisnuit sa fie prezente partial corpurile eteric si astral.
In acest caz, visul este ceva confuz, o suprapunere pe care nu putem sa o intelegem.
Cu corpul fizic nu putem calatori nici in spatiu, nici in timp. Suntem legati de starea noastra fizica si de ora. Corpul nostru fizic poate visa in aceasta dimensiune specifica de spatiu- timp, dar nu dincolo de ea.
Cu corpul eteric putem calatori oriunde vrem, dar in timpul prezent ( este tot aceeasi ora). Pe plan astral ( al treilea corp) putem calatori nu numai in spatiu ci si in timp. Corpul astral poate trece bariera timpului, dar numai in directia trecutului, nu si in viitor. Corpul astral poate reveni in intreaga serie a trecutului de la amiba la om, putand trece prin toate reincarnarile anterioare.
Al patrulea corp este cel mental. El poate calatori atat in trecut cat si in viitor. In caz de pericol extrem, chiar si unei persoane obisnuite i se poate intampla sa aiba o viziune a viitorului.

MIT – CREATIE

Al cincilea corp, corpul spiritual, transcende taramul individual si taramul timpului. Acum suntem in extremitate. Visele nu se mai refera la noi in calitate de indivizi, ci se refera la constiinta intregului. Nu este dezvaluit intregul trecut al existentei in toatliatea ei; viitorul ramane insa ascuns.
Toate miturile creatiei isi au sursa in al cincilea corp. Ele sunt identice unele cu altele.
Simbolurile se schimba, expunerile se modifica putin, dar fie ca sunt crestine, hinduse, iudaice sau egiptene, miturile creatiei sunt paralele unele cu altele: ele contin un intreg curent de similitudini.
De exemplu, exista marturii similare despre marele potop in intreaga lume.
Nu exista nici o marturie de ordin istoric. Marturia exista insa in al cincilea corp, in corpul spiritului, care poate visa de acest lucru.

CONCEPTE TEOLOGICE

Cu cat ne cufundam mai mult in profunzimileinterioare, cu atat ne apropiem mai mult de realitate. Visele fiziologice nu au o realitate prea mare. Visele eterice au o realitate mai mare, cele astrale, au realitate si mai mare, visele mentale sunt aproximativ reale si in final, in corpul mental, visele imbraca un caracter autentic real, dar realul nu este prezent in mod obiectiv si cu toate ca are propria sa obiectivitate, se desfasoara in calitate de experienta subiectiva.
Toate conceptele teologice se nasc in al concilea corp si in esenta lor sunt identice, fiind visele celui de-al cocnilea corp.

MITURI COSMICE

Prin corpul al saselea, corpul cosmic, atingem limita ce se afla intre consitent si inconstient, intre materie si spirit. Al saselea corp viseaza despre cosmos.
Atingem limita constiintei, unde si inconstienta devine contient. Totul este constient si viu. La acest nivel, chiar si ceea ce numim materie face parte din constiinta. In al saselea corp se realizeaza visele miturilor cosmice.
Am trecut dincolo de individual, dincolo de constient, dincolo de timo si de spatiu, dar limbajul inca este prezent.
Teoriile despre Brahma, despre maya, teoriile unitatii, ale infinitului au fost concepute prin visele corpului cosmic.
Cei care au avut vise in dimensiune cosmica, au creat marile sisteme, marile religii.
In al saselea corp visele sunt de ordinul fiintei si nu de ordinul nefiintei; ele sunt de ordinul existentei pozitive nu de ordinul non-existentei.
Ramane prezent un atasament fata de existenta si o teama fata de non- existenta.
Materia si spiritul formeaza un intreg, o unitate; dar nu este si cazul existentei si non-existentei, al fiintei si nefiintei, care raman separate. Aceasta este ultima limita care trebuie trecuta.

Procesul - 9.

Al saptelea corp, corpul nirvanic, trece frontiere pozitivului di face saltul in neant. El are vise ale neantului, ale vidului, ale non- existentei. Neantul nu este vacuitate toatala. Vacuitatea toatala este infinita.
Visele corpului nirvanic sunt lipite de forme si simboluri. Sunetele nu mai exista; tacerea este absoluta.
Aceste vise ale tacerii sunt o totalitate, si ele sunt fara sfarsit.
Cand stiu cu adevarat ce este corpul astral, fata de cazul in care cunoastem doar vidul astral, depasim teama de moarte. Incepand de la acest nivel, suntem siguri de propria noastra nemurire. Pe cand, in cazul in care cunoasterea noastra astrala este doar de domeniul visului si nu reala, ramanem prazlizati de teama de moarte. Criteriul de distingere este reprezentat de teama de moarte.

Realizari artistice

In cazul mental, visul si realitatea devin vecine. Exista metode yoghine, tantrice si altele, de creeare aa viselor astrale. Visele din corpul mental sunt la fel de reale ca si realitatea. Cei care postesc, cei care traiesc in singuratate sau in intuneric, au vise mentale, la fel de reale ca si realitatea inconjuratoare din timpul starii de veghe. In al patrulea corp, mentalul este total creator, el nu mai este limitat de materie si de lumea obiectiva.
El poate crea in deplina libertate. Poetii, pictorii, creatorii- traiesc in al 4-lea tip de vis. Orice realizari artistice isi au originea in acest tip de vis.

Partea a 4-a de tip de vis – visul mental – trebuie sa ne opunem identificarii si sa dobandim conditia de martor al acestei stari, bazata pe faptul de a fi constient.

Corp spiritual

In al cincilea corp, visul si realitatea formeaza un intreg, orice fel de dualitate a disaprut si visul nu este decat o oglindire a realului. Intre vis si realitate exista diferente dar nu deosebire, cum nu este deosebire intre mine si imaginea mea din oglinda, decat prin faptul ca eu sunt real si imaginea este o refectare.

In al cinciela corp cuvantul care ar putea descrie situatia esteacela de meditatie. El inseamna a fi perfect singur, luber de orice proces mental. In corpul spiritual te afli fara mental.
In prezenta oricarui proces mental, acesta devine o oglinda ce te reflecata. Trebuie sa fii un non-mental, in afara oricarui proces de gandire si contemplare.

Corp cosmic

In al 6-lea corp nu mai exista oglinda. Nu mai ramane decat cosmicul. Noi insine am disparut. Noi nu mai suntem, entitatea este un vis al lui Brahma, este maya. Universul este dual, ci un vis provenit din intreg. Eu nu mai sunt, dar totalitatea, intregul, viseaza.
Daca visul e pozitiv, e o iluzie, caci in ultima instanta, numai negativul poate exista.
Cand toate lucrurile s-au intors la sursa originara, totul e si nu e simultan. Pozitivul e singurul lucru care ramane. Trebuie realizata transcenderea lui.
Corp nirvanic

Daca pozitivul dispare in al saselea corp, ajungem in al saptelea. Realitatea celui de-al 6-lea corp ne aduce in pargul celui de-al 7-lea.
Daca nu mai ramane nimic pozitiv(nici mit, nici imagine) inseamna ca visul a incetat sa existe, si mai este numai existenta.
Lumea obiectiva a disparut.
A ramas numai sursa.
Arborele nu mai este, dar samanta ramane.
Al 7-lea corp reprezinta centrul in care nimic nu mai diferentiaza realitatea de vis. Fie ca visam despre vacuitate, fie o cunoastem, e vorba de aceeasi vacuitate,
Intre a visa despre absenta noastra si de a o constata nu este nici o diferenta.
In final, nu mai ramane decat vacuitatea.
Chiar si samanta a disparut. Este samadhi fara samanta