vineri, 8 ianuarie 2010

Procesul - 3.

Mentalul, asa cum exista el, nu este meditativ. Pentru ca meditatia sa se poata naste, mentalul trebuie sa se schimbe in intregime.
Mentalul traduce orice fapt in cuvinte, iar cuvintele devin o bariera, o inchisoare. Acest obicei de a transforma intotdeauna lucrurile in cuvinte este obstacolul care impiedica nasterea starii de spirit meditative.
Daca doresc sa ma indrept spre o stare de spirit meditativa trebuie sa devin constient de obiceiul de a traduce totul in cuvinte si de imposibilitatea mea de a opri acest proces.
Trebuie sa vad lucrurile, dar fara sa le transpun in cuvinte. Sa fiu constient de lucruri, fara sa le traduc in cuvinte. Voi lasa lucrurile sa fie, fara sa recurg la limbaj. Voi lasa fiintele sa fie, situatiile sa fie, fara sa recurg la limbaj.
Nu este imposibil; este natural. Situatia noastra prezenta este artificiala, dar suntem obisnuiti cu ea, procesul a devenit automat, incet nici nu suntem constienti de faptul ca transpunem fara incetare trairile noastre in cuvinte.
Mentalul traduce automat orice experienta in cuvinte, iar aceste cuvinte se interpun intre noi si trairile noastre.
A medita inseamna a trai fara cuvinte, a trai la un nivel extralingvistic. Uneori acest lucru se intampla in mod spontan.
Cand iubesti o persoana, ceea ce simti in primul rand este prezenta ei si nu prezenta cuvintelor.
Meditatia e punctul culminant al iubirii pentru existenta in totalitatea ei.
Sa intrerupem mecanismul transpunerii ei in cuvinte.
Trebuie renuntat la limbaj. Nu prin suprimare sau eliminare, ci astfel incat limbajul sa nu mai fie un obicei care sa ocupe intregul timp al constiintei voastre.
Cand mergem, picioarele noastre se misca. Dar daca ele continua sa se miste si cand suntem asezati, este un fapt anormal. Tot astfel, cand nu vorbim nimanui, limbajul trebuie sa dispara.
Existenta e intotdeauna tanara; limbajul este intotdeauna batran. Prin intermediul limbajului fugim de existenta, de viata, deoarece limbajul este un lucru mort. Cu cat suntem mai prinsi in tesatura lui, cu atat mai mult ne ucidem fiinta.
Cuvintele sunt comparabile cu fotografiile. Avem in fata ochilor un lucru viu pe care-l fotografiem, transformandu-l in ceva lipsit de viata.
Nu putem auto-hipnotiza prin mantras. Repetand un cuvant, putem creea o asemenea stare de plictiseala in mintea noastra incat sa adormim.
Ne scufundam in somn, in inconstient. Daca repetsm fara incetare Ram- Ram- Ram, mintea adoarme.
Bariera limbajului cade, dar ajungem in stare de inconstienta. Meditatia implica absenta barierei limbajului, dar prezenta constiintei, fara de care nu poate exista o comunicare cu existenta, cu tot ceea ce este.
Nici o mantra nu este de ajutor, nici celelalte psamodieri.
Auto- hipnoza nu este meditatie, ea este dimpotriva o stare de regresie. Prin ea nu depasim planul limbajului, ci ne cufundam intr-un plan inferior limbajului.
Nu putem elimina limbajul facand apel la cuvinte.
Sa devin constient de procesele mele mentale, de felul cum functioneaza mentalul meu, si apoi sa ma separ de el.
Sa trec, impreuna cu constiinta, alaturi: devin liber, spectator. Cu cat constiinta se largeste mai mult, cu atat percepem mai exact spatiul care separa experienta de cuvinte. Acest spatiu este intotdeauna prezent, dar inconstienta noastra ne impiedica sa-l remarcam.
Mentalul este asemanantor unui film. Spatiile goale sunt prezente. Cu cat suntem mai atenti la mentalul nostru, cu atat le distingem mai clar.
O constiinta fixata numai asupra cuvintelor este nemeditativa;in timp ce o constiinta fixata pe spatiile goale este meditativa, de fiecare data cand devenim constienti de spatiile goale, cuvintele scapa atentiei noastre.
Daca observam cu atentie lucrurile, in locul cuvintelor gasim un spatiul gol.
Nici nu am cunoscut decat unirea inconstienta. Sexul este unirea inconstienta, este punctul cel mai coborat al unirii.
Iar meditatia este unirea constienta, punctul de varf al unirii. Ceea ce le diferentiaza intre ele este nivelul de constiinta.
Numai prin intermediul esecurilor, erorilor, frustrarilor, numai prin intanirea cu viata puteam ajunge la meditatie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu