Procesul - 8.

CELE SAPTE CORPURI

Noi avem sapte corpuri care se numesc: fizic, eteric, astral, mental, spiritual, cosmic si nirvanic. Fiecare corp are tipul sau propriu de vis. Corpul fizic este cunoscut in Occident sub numele de constient, corpul eteric sub acela de inconstient, in timp ce corpul astral poarte numele de insconstient colectiv.

Corpul eteric are posibilitatea de a calatori prin vise. El are posibilitatea sa paraseasca partea fizica a corpului.
Daca vi le reamintiti, ele vor aparea ca vise, insa ele nu sunt vise similare cu cele ale corpului fizic. Pentru corpul fizic, inconstientul este corpul eteric: pt. corpul eteric, inconstientul este corpul astral si asa mai departe.
Exista, de asemena, vise astrale. Datorita lor, patrundem in vietile noastre anterioare. Ele sunt a treia dimensiune a visului. Se intampla ca, intr-un vis obisnuit sa fie prezente partial corpurile eteric si astral.
In acest caz, visul este ceva confuz, o suprapunere pe care nu putem sa o intelegem.
Cu corpul fizic nu putem calatori nici in spatiu, nici in timp. Suntem legati de starea noastra fizica si de ora. Corpul nostru fizic poate visa in aceasta dimensiune specifica de spatiu- timp, dar nu dincolo de ea.
Cu corpul eteric putem calatori oriunde vrem, dar in timpul prezent ( este tot aceeasi ora). Pe plan astral ( al treilea corp) putem calatori nu numai in spatiu ci si in timp. Corpul astral poate trece bariera timpului, dar numai in directia trecutului, nu si in viitor. Corpul astral poate reveni in intreaga serie a trecutului de la amiba la om, putand trece prin toate reincarnarile anterioare.
Al patrulea corp este cel mental. El poate calatori atat in trecut cat si in viitor. In caz de pericol extrem, chiar si unei persoane obisnuite i se poate intampla sa aiba o viziune a viitorului.

MIT – CREATIE

Al cincilea corp, corpul spiritual, transcende taramul individual si taramul timpului. Acum suntem in extremitate. Visele nu se mai refera la noi in calitate de indivizi, ci se refera la constiinta intregului. Nu este dezvaluit intregul trecut al existentei in toatliatea ei; viitorul ramane insa ascuns.
Toate miturile creatiei isi au sursa in al cincilea corp. Ele sunt identice unele cu altele.
Simbolurile se schimba, expunerile se modifica putin, dar fie ca sunt crestine, hinduse, iudaice sau egiptene, miturile creatiei sunt paralele unele cu altele: ele contin un intreg curent de similitudini.
De exemplu, exista marturii similare despre marele potop in intreaga lume.
Nu exista nici o marturie de ordin istoric. Marturia exista insa in al cincilea corp, in corpul spiritului, care poate visa de acest lucru.

CONCEPTE TEOLOGICE

Cu cat ne cufundam mai mult in profunzimileinterioare, cu atat ne apropiem mai mult de realitate. Visele fiziologice nu au o realitate prea mare. Visele eterice au o realitate mai mare, cele astrale, au realitate si mai mare, visele mentale sunt aproximativ reale si in final, in corpul mental, visele imbraca un caracter autentic real, dar realul nu este prezent in mod obiectiv si cu toate ca are propria sa obiectivitate, se desfasoara in calitate de experienta subiectiva.
Toate conceptele teologice se nasc in al concilea corp si in esenta lor sunt identice, fiind visele celui de-al cocnilea corp.

MITURI COSMICE

Prin corpul al saselea, corpul cosmic, atingem limita ce se afla intre consitent si inconstient, intre materie si spirit. Al saselea corp viseaza despre cosmos.
Atingem limita constiintei, unde si inconstienta devine contient. Totul este constient si viu. La acest nivel, chiar si ceea ce numim materie face parte din constiinta. In al saselea corp se realizeaza visele miturilor cosmice.
Am trecut dincolo de individual, dincolo de constient, dincolo de timo si de spatiu, dar limbajul inca este prezent.
Teoriile despre Brahma, despre maya, teoriile unitatii, ale infinitului au fost concepute prin visele corpului cosmic.
Cei care au avut vise in dimensiune cosmica, au creat marile sisteme, marile religii.
In al saselea corp visele sunt de ordinul fiintei si nu de ordinul nefiintei; ele sunt de ordinul existentei pozitive nu de ordinul non-existentei.
Ramane prezent un atasament fata de existenta si o teama fata de non- existenta.
Materia si spiritul formeaza un intreg, o unitate; dar nu este si cazul existentei si non-existentei, al fiintei si nefiintei, care raman separate. Aceasta este ultima limita care trebuie trecuta.