Esenin - romancier

Atunci cand un poet scrie un roman, va spun cu mana pe inima ca merita sa fie citit.
Ma gandesc la poetul polonez Tadeusz Nowac, care a scris romanul "Si de vei fi crai, si de vei fi calau", la poetul si cantaretul Bulat Okudjava, cu romanul "Calatoria diletantilor", la fascinantul poet Evgheni Evtusenko, cu romanul sau de neuitat despre Siberia, "Dulce tinut al poamelor".
Recomandarea este valabila si pentru poetii romani ce au decis sa fie si romancieri, Ana Blandiana, cu "Sertarul cu aplauze", Marin Sorescu cu "Trei dinti din fata", si inca astept de la Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor si romane.
Invers, marii prozatori, care au scris si versuri, si ii citez doar pe Zaharia Stancu , Camil Petrescu si George Calinescu, le-au scris bine, dar tot mari prozatori raman, si nimanui nu-i trece prin cap sa-i numeasca poeti.
Am avut surpriza sa citesc un roman de unul dintre poetii care mi-au marcat simtirea - este vorba despre marea stea a poeziei ruse, care a avut un destin tragic, Serghei Esenin, care a scris romanul "Vagauna", in care da contururi clare , nesfarsirii sentimentelor de iubire si prietenie, in aceeasi Siberie descrisa de Evtusenko, sentimente ce dau licariri de stea minusculului, straniu interludiu, dintre nastere si moarte.

* * *